„Supravizualizarea a pătruns în toate domeniile vieții și a determinat o oarecare tocire a senzațiilor și receptivității vizuale. Într-un asemenea context, valoarea plastică a spectacolului teatral se vede antrenată într-o competiție în care trebuie să întreacă, prin expresivitate și calitate, forța apelurilor curent adresate ochiului. Scenografia încetează asfel să fie numai „decorație” de teatru, creatoare de ambianță, iar scenograful ajunge să stăpânescă una din pârghiile principale ale artei teatrale.”
Paul Bortnivschi[1]
Eseul din care cităm, din 1965, e, în același timp, o analiză lucidă cu privire la rolul scenografiei în teatrul de după al doilea război mondial, cât și o profesiune de credință a unui artist de o neobișnuită complexitate, de o înaltă cultură și hărăzit cu o mare generozitate.
Paul Bortnovschi debutează ca scenograf în 1956, la Teatrul Mic, însă deja se asociase cu Liviu Ciulei, în uceniciile lor pe lângă Victor Iliu, în scenografie și regie (Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Moara cu noroc). În 1957, semnează scenografia la Omul care aduce ploaia de Richard Nash, excepționalul debut în regia de teatru al lui Ciulei (la Teatrul Municipal, ulterior Bulandra); și tot atunci apare și primul lor film împreună, Erupția. Destinul li se va lega, astfel, prin multe fire: nu numai că Bortnovschi va realiza o mare parte a scenografiilor sale la Teatrrul condus de Ciulei, dar cei doi vor colabora la două proiecte de arhitectură teatrală – cel prezentat la concursul pentru viitorul Teatru Național, în 1962[2], și cel din 1968 (în cele din urmă realizat) pentru transformarea Sălii Studio a Teatrului Bulandra de la Grădina Icoanei (în care au implementat scena deschisă pe trei laturi, cu caracteristici multifuncționale).
De altminteri, Bortnovschi se dovedește, în lumina documentelor păstrate, un vizionar, un înainte mergător, insistând constant în scrierile sale pentru fiabilizarea spațiului de joc, pentru lărgirea limitelor imaginii teatrale și a dinamicii sale specifice:
„Apariția regizorului, purtător al unei viziuni originale, proprii fiecărui spectacol, a impus și ea necesitatea unor viziuni plastice mereu reînnoite, antrenând o activizare intensă a imaginii scenice, transformarea ei într-un interpret principal al ideii. Mutațiile intervenite în sensibilitatea contemporană vin să se adauge printre factorii care au provocat amplificarea funcției scenografice. […] Imaginea scenografică este obligată să recurgă la valori emoționale imediat perceptibile, indiferent dacă apelează la mijloace discrete sau brutale, mergând până la șoc. O deosebire concretă între arhitectură și scenografie apare în decorul cinetic ce folosește plastica în mișcare, decor foarte frecvent întâlnit în teatrul de astăzi. De la efectele dinamico-dramatice, comandate de structura dramei sau de concepția regizorală, până la schimbarea tehnică, «de serviciu», a decorului, caracterul cinetic al imaginii scenografice se manifestă activ și capătă valoare artistică.”[3]
Într-un alt eseu[4], el atenționează, cu o anume vehemență, decidenții politici și administrativi că de construcția noilor spații teatrale ar trebui să fie direct responsabili oamenii de teatru, nu ingineri și arhitecți care n-au pus niciodată piciorul pe o scenă. Referința e, desigur, la concursurile de proiecte pentru viitorul teatru național, la care participase fără succes, probabil tocmai din pricina caracterului mult prea novator al propunerii pe care el și Ciulei o făcuseră. Tot aici, ne face părtași ai reflecțiilor sale profunde privitoare la evoluțiile revoluționare cu privire la scenotehnică în perioada anilor 60-70, una de extraordinar avânt a artei teatrale, în Europa și în întreaga lume:
„Miracolul tehnic, ca o constantă a spectacolului, în care cred mult, poate să sprijine succesul artistic nu numai în spectacolul de iluzie, dar și în cel foarte realist, dând răspunsuri prompte și elegante celor mai diverse solicitări. Ne putem imagina, de pildă, spectacole în care un gest al actorului să provoace automat schimbarea luminii sau deplasarea obiectelor în decor. Dezvoltarea tehnicii de teatru nu ne privește numai pe noi; este o problemă a întregii vieți teatrale din lume, problemă căreia numai câteva țări îi caută în mod eficient rezolvări (de pildă Cehoslovacia[5]). Astăzi, încă, în majoritatea teatrelor se lucrează cu o tehnică veche de cel puțin 50 de ani. Stereofonia este rudimentară, electronica n-a pătruns în scenă, comenzile hidraulice și o mulțime de alte cuceriri tehnice, care acționează curent în toate compartimentele vieții practice, au rămas în afara teatrului, bineînțeles cu o pierdere foarte mare pentru arta teatrului. Dar modificarea tehnicii spectacolului nu vizează numai facilitarea manevrei, folosul practic imediat, care-ar fi foarte mare; ea permite, prin suportul material suplu și dinamic pe care îl poate oferi creației, o adâncire și o lărgire a expresiei teatrale, o nouă disponibilitate creatoare a scenei, în așa fel încât spectacolul să poată însuma cuceririle altor domenii artistice, mai ales în ceea ce privește plastica, împrumutând din sculptură, arhitectură, pictură, acele sugestii creatoare care pot corespunde mai bine ideii teatrale”.[6]
Cu toate că Bortnovschi a realizat scenografiile mai multor filme, dintre care unele celebre – Duminică la ora 6 (1966), Reconstituirea (1968), De ce trag coloptele, Mitică (1982) ori O vară de neuitat (1994), toate în regia lui Lucian Pintilie, opera sa e dominată, indiscutabil, de marile realizări teatrale, cărora s-a dedicat cu nedisimulată bucurie, oferind regizorilor și echipelor de creație cadre plastice de neuitat. Printre cele mai ingenioase, aparținând exact perioadei din care provin și reflecțiile de mai sus, se desprinde conceptul spațio-temporal din Nu sunt turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, în regia lui Valeriu Moisescu, spectacol de excepțional succes de critică și public atât în țară cât și în străinătate:
„Soluția scenei centrale (scenografia, arh. Paul Bortnovschi) pare într-adevăr organică piesei. Pusă la vedere, oferită cu candoare privirilor, recuzita dă protagoniștilor, după necesități, farfurii și scaune, soare și lună, flori sau șifoniere, accentul întregului spectacol deplasându-se de la ceea ce se petrece în jurul lor, la ceea ce se întâmplă cu ei și în ei. Ingenioase, abil repartizate, exploatând fiecare parcelă a scenei, diferitele manevre tehnice – care acționează rapid și neprevăzut – au efectul unor gaguri intrinsece acțiunii, dau spațiului multă varietate și culoare și, ceea ce e important, stimulează pofta de joc. În completarea acestui cadru plastic, creatorii au adus și câteva ecrane suspendate, o compoziție spațială ce-și propune să completeze, cu ajutorul unor proiecții, diferitele momente.”[7]
În legendarul spectacol pus în scenă de Lucian Pintilie cu Livada de vișini de Cehov, Bortnovschi lucrează-n filigran, nu doar pentru a oferi montării o atmosferă specifică, ci pentru a genera un mediu halucinant, absorbitor, care să-l acapareze pe spectator cu parfumul său particular, făcându-l să-și asume personal vertijul tragic:
„El reinventă spații – spații concrete și spații abstracte: spațiul poetic, de vis, al albei livezi înflorite, care trimite mereu în viața oamenilor paralizantele năluci ale trecutului; spațiul cald și auriu al lanului de grâu, unde izbucnesc, aproape fără voia lor, esențele reale ale caracterelor; în sfârșit, spațiul «de rezonanță», de care fiecare are nevoie pentru a deveni act și a se topi astfel în consecințe, acel tip de conexiune între timp și spațiu care împresoară particularul, liber și răzleț, inoculându-i gravitatea, ponderea, și obligându-l să repercuteze în conștiință […] Este frumoasă această ambianță a copilăriei care refuză să moară (decor Paul Bortnovschi): podeaua roșie ceruită, scaunele vechi, uriașele plante verzi, demodata galerie de perdea arcuită deasupra ferestrei, ceardacul cu geamlâcuri, venerabilul dulap, lămpile cu globuri albe, argintăria… E o lume care cultivă această frumusețe senină, perfectă, aproape atemporală, făcându-și din ea coordonate morale, o lume care respiră, odată cu aerul, grația intimă a obiectelor delicate, voluptatea rafinată a unei subtile alăturări de culori…”[8]
Însă, tot atât de bine, scenograful are, atunci când intenția spectacolului o cere, o adevărată vocație a monumentalului. Între multele exemple de acest fel, am ales descrierile lui Florian Potra de la premiera absolută, atât de întârziată, a epopeei teatrale Danton de Camil Petrescu, construită pe scena noului Teatru Național din București, spectacol în care Bortnovschi are în sfârșit prilejul de a beneficia de o tehnologie artistică pe care-o visase și despre care vorbise mereu, mai bine de un deceniu:
„Un exemplu sau două de organizare spațio-teporală a mișcării: tablourile Convenției (IX și X) surprinzătoarea întâlnire a lui Robespierre, însoțit de Tallien, pe o „alee într-un parc din Paris” (tabloul XV), alee care se deschide privirii prin transformarea treptată, „la vedere” și totuși mascată, a decorului anterior, casa lui Danton de la Arcis sur lʼAube. De altfel, toate decorurile se schimbă „la vedere”, printr-o abilă îmbucare a unui tablou în cel următor, ca în jocul savant al unor havuzuri succesive ce-și împrumută la diferite niveluri, unul altuia corola de ape. Regia și scenografia – comprenetrante de data aceasta, cunoscută fiind propensiunea lui Horea Popescu pentru plastica spectacolului, și aceea a lui Paul Bortnovschi pentru gândirea regizorală – apasă pârghii care pun în mișcare întreg aparatul tehnic al Naționalului redevenit mare, și realizează un deosebit de prețios și rar continuum, prin care timpul spectacolului dobândește o cadență organică, dictată firește de necesitățile ideologico-estetice ale unităților de imagine scenică, în motaj viu. Ca o ramă de metal nobil, acest continuum spațio-temporal permite scoaterea în evidență a scenelor mamă, cu strălucirea necesară.”[9]
Paul Bortnovschi a avut, pe lângă bogata sa operă artistică în teatru și film, și o susținută activitate didactică: între 1961 – 1973 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” unde a devenit şi şef de catedră din 1967. Din această poziție, a susținut cu entuziasm înfiinţarea secției de design, după o intensă acţiune de pregătire, inaugurarea acesteia a avut loc în anul universitar 1969 – 1970[10]. A coordonat, alături de Eugen Schileru, Liviu Ciulei și Jules Perahim volumul-album Scenografia românescă (trilingv), apărut la Arta Grafică în 1964.
Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.01.04
Note
[1] Paul Bortnovschi, „Arhitectură, scenografie, teatru”, Teatrul, nr. 9, 1965, p. 76.
[2] Cf. Augustin Ioan http://www.e-architecture.ro/istoria_arhitecturii107.php; vezi si schite in Octavian Neculai https://atelier.liternet.ro/articol/21813/Octavian-Neculai/Arhitectura-Spatiu-Teatru-II.html
[3] Paul Bortnovschi, „Arhitectură, scenografie, teatru”, p. 77.
[4] Paul Bortnovschi, „Obligația de a visa”, Teatrul, nr. 4, 1966, pg 14-16.
[5] Bortnovschi face, cel mai probabil, aluzie la complexul aparat teatral/multimedia, de uriaș succes internațional, inventat de cehii Alfred Radock (regizor) și Josef Svoboda (scenograf) pentru Expoziția universală de la Bruxelles 1958 și numit Lanterna Magică. Cf. Bruselský sen. Československá účast na světové výstavě EXPO 58 v Bruselu a životní styl 1. poloviny 60. let. Prague: Arbor Vitae. 2008. p. 157. Vezi în acest sens și articolul reportaj al lui Camillo Osorovitz, „Un nou limbaj teatral”, Teatrul nr 10, 1962, pp 79-82.
[6] Paul Bortnovschi, „Obligația de a visa”, p. 15.
[7] Mira Iosif, „Sinceritate și convenție. Nu sunt turnul Eiffel la Teatrul L. S. Bulandra”, Teatrul, nr 7, 1966, p. 32.
[8] Mira Iosif, „Acest surâzător și crud amurg”, Teatrul, nr. 1, 1968, pp 41-42.
[9] Florian Potra, „Danton de Camil Petrescu”, Teatrul, nr. 1, 1975, p. 26.
[10] Cf. https://www.cosminnasui.com/2020/02/paul-bortnovschi/
OMUL CARE ADUCE PLOAIA (1957)
de Richard Nash
Regia: Liviu Ciulei
Scenografia: Paul Bortnovski, Mircea Bodianu
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 24 martie, 1957
Profesiunea doamnei WARREN (1958)
de G. B. Shaw
Regia: Lucia Sturdza Bulandra
Scenografia: Paul Bortnovski, Liviu Ciulei
Costume: Elvira Postolache
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 12 Februarie, 1958
LAPZÁRTA ELOTT/ ULTIMA ORĂ (1958)
de Mihail Sebastian
Regia: Moni Ghelerter
Scenografia: Paul Bortnovski,
Teatrul: Teatrul de Stat Târgu-Mureș (Secția maghiră)
Premiera: 29 iunie, 1958
DANSATOAREA, GANGSTERUL și NECUNOSCUTUL (1958)
de Victor Barladeanu
Regia: Horea Popescu
Scenografia/ Costume: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 15 octombrie, 1958
OMUL CU ARMA (1958)
de Nikolai Pogodin
Scenografia: Paul Bortnovski, Liviu Ciulei
Regia: Ion Olteanu
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 7 noiembrie, 1958
Soțul ideal (1959)
de Oscar Wilde
Regia: Sorana Coroama
Scenografia: Paul Bortnovski, Liviu Ciulei
Costume: Ovidiu Bubulac
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 3 ianuarie, 1959
Moartea unui comis voiajor (1959)<
de Arthur Miller
Regia: Dinu Negreanu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Elena Forțu
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 4 aprilie, 1959
ARISTOCRAȚII (1959)
de Nikolai Pogodin
Regia: Dan Nasta
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Iași
Premiera: 13 iunie, 1959
HAMLET (1959)
de William Shakespeare
Regia: Ion Olteanu
Scenografia/ Costume: Paul Bortnovski, Liviu Ciulei
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 14 iunie, 1959
SURORILE BOGA (1959)
de Horia Lovinescu
Regia: Moni Ghelerter
Scenografia: Paul Bortnovski,
Costume: Gabriela Nazarie
Teatrul: Teatrul Național “I. L. Caragiale”, București
Premiera: 19 August 19, 1959
EXPLOZIE ÎNTÂRZIATĂ (1960)
de Paul Everac
Regia: Lucian Pintilie
Scenografia: Paul Bortnovski,
Costume: Elena Fortu
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 4 mai, 1960
Minicinosul (1960)
de Carlo Goldoni
Regia: Nicolae Spudercă
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul de Stat, Ploiești Opening night:
Premiera: 19 mai, 1960
ESCU (1960)
de Tudor Musatescu
Regia: I.I. Russu
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul de Stat, Bacău
Premiera: 27 decembrie, 1960
MARELE FLUVIU ÎȘI ADUNĂ APELE (1961)
de Dan Tărchilă
Regia: D. D. Neleanu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Ovidiu Bubulac
Teatrul: Teatrul pentru Tineret, București
Premiera: 7 mai, 1961
RUSTICA 50-60 (1961)
de Silvia Andreescu și Theodor Manescu
Regia: Liviu Ciulei and Lucian Pintilie, G. Stefanescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Elena Fortu
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 8 mai, 1961
POVESTE DIN IRKUTSK (1961)
de Alexei Arbuzov
Regia: Valeriu Moisescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: State Theater, Oradea
Premiera: 14 mai, 1961
Al patrulea
de Konstantin Simonov
Regia: Dinu Negreanu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Livia Piso
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 16 noiembrie, 1961
Copiii soarelui (1961)
de Maxim Gorki
Regia: Liviu Ciulei and Lucian Pintilie
Scenografia: Paul Bortnovski,
Costume: Valentina Bardu
Teatrul: Teatrul Municipal, București
Premiera: 23 decembrie, 1961
MILLO DIRECTOR si IAȘII-N CARNAVAL
de Vasile Alecsandri
Regia: Dinu Cernescu
Scenografia: Paul Bortnovski,
Costume: Camillo Ossorovitz
Teatrul: Teatrul Regional, București
Premiera: 3 martie, 1962
0 SINGURĂ VIAȚĂ (1962)
de Ionel Hristea
Regia: Lucian Pintilie
Scenografia: Paul Bortnovski,
Costume: George Ștefănescu
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 5 decembrie, 1962
PROȘTII SUB CLAR DE LUNĂ (1962)
de Teodor Mazilu
Regia: Lucian Pintilie
Scenografia: Paul Bortnovski,
Costume: Ovidiu Bubulac
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 27 decembrie, 1962
Cezar și Cleopatra (1963)
de G. B. Shaw
Regia: Lucian Pintilie
Scenografia: Paul Bortnovski,
Costume: Valentina Bardu Directed by: Lucian Pintilie
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 12 martie, 1963
Oceanul (1963)
de A. Stein
Regia: C. Sârbu
Scenografia/ Costume: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul de Stat, Brăila
Premiera: 29 aprilie, 1963
Vizita bătrânei doamne (1963)
de Friedrich Durrenmatt
Regia: Dinu Cernescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Ovidiu Bubulac
Teatrul: Teatrul de Stat, Brașov
Premiera: 25 mai, 1963
NOAPTEA E UN SFETNIC BUN (1963)
de Alexandru Mirodan
Regia: Radu Penciulescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Adriana Leonescu
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 25 decembrie, 1963
JOCUL DE-A VACANȚA (1964)
de Mihail Sebastian
Regia: Valeriu Moisescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Gabriela Nazarie
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 29 ianuarie, 1964
Inima mea e pe înălțimi (1964)
de William Saroyan
Regia: Lucian Pintilie
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Lucu Andreescu
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 23 mai, 1964
Poveste de iarnă (1964)
de William Shakespeare
Regia: George Teodorescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Ovidiu Bubulac
Teatrul: Teatrul Regional, București
Premiera: 22 iunie, 1964
LEGYEN ESZED CRISTOFOR/ FII CUMINTE CRISTOFOR (1965)
de Aurel Baranga
Regia: Kovács Ádám
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul de Stat, Satu Mare, secția maghiară
Premiera: 5 februarie, 1965
NIMIC NU SE PIERDE, DRAGUL MEU (1965)
de Ionel Hristea
Regia: George Carabin
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Doris Jurgea
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 26 martie, 1965
Vară și fum (1965)
de Tennessee Wiliams
Regia: Crin Teodorescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Iași
Premiera: 23 aprilie, 1965
Regele moare (1965)
de Eugène Ionesco
Regia: Moni Ghelerter
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Ovidiu Bubulac
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 10 octombrie, 1965
Privește înapoi cu mânie (1965)
de John Osborne
Regia: Dinu Negreanu
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul de Stat, Târgu-Mureș
Premiera: 11 noiembrie, 1965
NU SUNT TURNUL EIFFEL (1966)
de Ecaterina Oproiu
Regia: Valeriu Moisescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Pia Oroveanu
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 30 aprilie, 1966
Din jale se-ntrupează Electra (1966)
De Eugene O’Neill
Regia: Crin Teodorescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Iași
Premiera: 11 iunie, 1966
Moartea lui Danton (1966)
de Georg Büchner
Regia: Liviu Ciulei
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: loana Gardescu
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 4 octombrie, 1966
DESPOT VODĂ (1966)
de Vasile Alecsandri
Regia: Crin Teodorescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Iași
Premiera: 18 decembrie, 1966
Privește înapoi cu mânie (1967)
de John Osborne
Regia: Andrei Blaier
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Ovidiu Bubulac
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 16 iunie, 1967
Prinț și cerșător (1967)
după Mark Twain
Regia: Traian Ghitescu-Ciurea
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul Dramatic, Galați
Premiera: 23 Septembrie, 1967
LOVITURA (1967)
de Sergiu Farcasan
Regia: Crin Teodorescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: Teatrul “C.I. Nottara”, București
Premiera: 15 octoberie, 1967
Livada cu vișini (1967)
De A. P. Cehov
Regia: Lucian Pintilie
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Pia Oroveanu
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 9 Decembrie, 1967
VINOVAȚI FĂRĂ VINĂ (1968)
De A.N. Ostrovski
Regia: Ioana Ottescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: teatrul de Stat, Reșița
Premiera: 7 ianuarie, 1968
Comedie pe întuneric (1968)
De Peter Shaffer
Regia: Valeriu Moisescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Pia Oroveanu
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 10 ianuarie, 1968
Îmbrăcați pe vei goi (1968)
De Luigi Pirandello
Regia: Crin Teodorescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Iași
Premiera: 3 februarie, 1968
Az Amerikai Elektra / Din jale se-ntrupează Electra (1968)
de Eugene O’Neill
Regia: Farkas István
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul de Stat, Oradea, secția maghiară
Premiera: April 7 aprilie, 1968
VICTIMELE DATORIEI (1968)
de Eugène Ionesco
Regia: Crin Teodorescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Ovidiu Bubulac
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 11 decembrie, 1968
EGMONT (1969)
de Goethe
Regia: N. Al. Toscani
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: Teatrul “Ion Creanga”, București
Premiera: 15 martie, 1969
Cui îi e frică de virgina woolf? (1970)
de Edward Albee
Regia: Michel Făgădău
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Gabriela Nazarie
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 2 octombrie, 1970
REBELUL (1970)
de Ion Omescu
Regia: Ion Omescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Maria Bortnovski
Teatrul: Teatrul “C. I. Nottara”, București
Premiera: 10 octombrie, 1970
AZ ALBERLŐ/ CAMERA DE ALĂTURI (1970)
de Paul Everac
Regia: Otto Rappaport
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca
Premiera: December 11 decembrie, 1970
FURTUNA (1973)
de A. N. Ostrovski
Regia: George Teodorescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Smaranda (Brănescu) Crețoiu
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 10 mai, 1973
PYGMALION (1974)
de G. B. Shaw
Regia: Moni Ghelerter
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Doris Jurgea
Teatrul: Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, București
Premiera: 18 februarie, 1974
DANTON (1974)
de Camil Petrescu
Regia: Horea Popescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Florica Mălureanu și Maria Stoenescu
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 30 Decembrie, 1974
VALIZA CU FLUTURI (1975)
De Iosif Naghiu
Regia: Sanda Manu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Smaranda (Brănescu) Crețoiu
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 12 iunie, 1975
ULTIMA ORĂ (1975)
de Mihail Sebastian
Regia: Valeriu Moisescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Smaranda (Brănescu) Crețoiu
Teatrul: Teatrul “C. I. Nottara”, București
Premiera: 15 octombrie, 1975
ARMISTIȚIU CU DIAVOLUL (1976)
de Paul Everac
Regia: Paul Everac
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Gabriela Nazane
Teatrul: Teatrul Dramatic “Al. Davila”, Pitești Opening night: Premiera: 14 februarie, 1976
CĂSĂTORIA (1976)
de Nikolai Gogol
Regia: Sanda Manu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Elena Pătrășcanu-Veakis
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 21 aprilie, 1976
TIMP ÎN DOI (1976)
de D.R. Popescu
Regia: Emil Mandric
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Dimitrie Sbierea
Teatrul: Teatrul Tineretului, Piatra Neamț
Premiera: 9 decembrie, 1976
REDUTA (1976)
de Mircea Radu Iacoban
Regia: Sanda Manu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: George Doroșenco
Teatrul: Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Iași
Premiera: 10 decembrie, 1976
Trei surori (1977)
by A. P. Cehov
Regia: Eugen Mercus
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Smaranda Cretoiu
Teatrul: Teatrul Dramatic, Brașov
Premiera: 22 ianuarie, 1977
ACORD (1977)
De Paul Everac
Regia: Letitia Popa
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Gabriela Nazarie
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 29 iunie, 1977
SCRISOARE PIERDUTĂ (1977)
de I.L. Caragiale
Regia: Mircea Marin
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul Dramatic, Brașov
Premiera: 12 septembrie, 1977
CÂȘTIGĂTORUL TREBUIE AJUTAT (1977)
de Iosif Naghiu
Regia: Ion Cojar
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Gabriela Nazarie
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 12 octombrie, 1977
AUTOBIOGRAFIE (1978)
De Horia Lovinescu
Regia: Cornel Todea
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Gabriela Nazarie
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 7 februarie, 1978
Generoasa fundație (1978)
de Antonio Buero Vallejo
Regia: Horea Popescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Doina Levintza
Teatrul: Teatrul Național “I.L.Caragiale”, București
Premiera: 16 septembrie, 1978
AVENTURA ÎN BANAL (1978)
După texte de Ion Băieșu, Dumitru Solomon, Teodor Mazilu
Regia: Sanda Manu
Scenografia/ Costume: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 20 octombrie, 1978
MINDENT A KERTBE/ totul în grădină (1978)
de Edward Albee
Regia: Constantin Anatol
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul Național, Târgu-Mures, secția maghiară
Premiera: 29 decembrie, 1978
A TREIA TEAPA (1979)
de Marin Sorescu
Regia: Sanda Manu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Constantin Russu
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 5 iunie, 1979
Așteptându-l pe Godot (1980)
de Samuel Beckett
Regia: Grigore Gonta
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Constantin Russu
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 13 februarie, 1980
NYÁR ÉS FÜST/ vară și fum (1980)
de Tennessee Williams
Regia: Farkas István
Scenografia: Paul Bortnovski
Teatrul: Teatrul de Stat, Oradea, secția maghiară
Premiera: 13 aprilie, 1980
CALIGULA (1980)
de Albert Camus
Regia: Horea Popescu
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Doina Levintza
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 4 decembrie, 1980
VLAICU VODA (1982)
De Al. Davila
Regia: Mihai Berechet
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Elena Pătrășcanu-Veakis
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 6 octombrie, 1982
ACTORUL CA PERSONAJ (1982)
Autor colectiv
Regia: Anca Ovanez Doroșenco
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Diana loan
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 10 octombrie, 1982
ÎNTRE PATRU OCHI (1983)
de Alexandr Ghelman
Regia: Anca Ovanez Doroșenco
Scenografia: Paul Bortnovski
Costume: Diana loan
Teatrul: Teatrul Național “I. L.Caragiale”, București
Premiera: 23 ianuarie, 1983
Nepoții gornistului (1953)
Regie: Dinu Negreanu
Scenariu: Cezar Petrescu, Mihai Novicov
Actori Principali: Andrei Codarcea, Corina Constantinescu, Nucu Păunescu
Imagine: Ovidiu Gologan și Wilfried Ott
Scenografie: Liviu Ciulei, Paul Brotnovschi, Mircea Bodianu
Răsare soarele (1954)
Regia: Dinu Negreanu
Scenariu: Cezar Petrescu, Mihai Novicov
Actori principali: Andrei Codarcea, Corina Constantinescu, Nucu Păunescu, Constantin Codrescu, Liviu Ciulei, Mihu Forry Etterle, Romulus Bărbulescu, Marga Barbu, Ion Talianu
Imagine: Wilfried Ott
Muzica: Ion Dumitrescu
Scenografie: Liviu Ciulei, Paul Brotnovschi, Cecilia Merlaub Rodna
Montaj: Nerine Badvelian
Sunet: Gheorghe Mărăi
EURUPȚIA (1957)
Regia: Liviu Ciulei
Scenariu: Petre Luscalov
Actori principali: Lica Gheorghiu, Lucia Mara Dabija, Jean Bart, Graziela Albini, Dorin Dron, Benedict Dabija, Costel Constantinescu, Aurel Cioranu, Emil Botta, Mihai Mereuță
Imagine: Gore Ionescu
Muzica: Theodor Grigoriu
Scenografie: Paul Bortnovski
YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=7476BSvmrxI
Articole:
Poveste sentimentală (1962)
Regia: Iulian Mihu
Scenariu: Horia Lovinescu
Actori principali: Emil Botta, Irina Petrescu,Victor Rebengiuc, Cristea Avram, Doina Tuțescu, Gheorghe Enache, Vasile Nițulescu, Toma Caragiu, Eliza Petrăchescu
Imagine: Alexandru Întorsureanu, Gheorghe Herschdorfer
Muzica: Dan Ionescu
Scenografie: Paul Bortnovschi
Montaj: Lucia Anton
Sunet: Dan Ionescu
Costume: Nelly Merola
Articole:
O VARĂ DE NEUITAT (1994)
Regie: Lucian Pintilie
Scenariu: Lucian Pintilie
Scenografie: Paul Bortnovschi – Premiul pentru scenografie – decoruri
Actori Principali: Kristin Scott-Thomas, Claudiu Bleonț, Olga Tudorache, George Constantin
Imaginea: Călin Ghibu
Costume: Miruna Boruzescu
Articole:
Eruptia, 1957
Mitrea Cocor, 1952
O vară de neuitat, 1994
Poveste sentimentală, 1962
A treia țeapă, 1979
Caligula, 1980
Căsatoria, 1976
Cezar și Cleopatra, 1963
Copiii soarelui, 1961
Cui îi e frică de virgina Woolf?, 1970
Danton, 1974
Despot Vodă, 1966
Din jale se-ntrupează Electra, 1966
Generoasa fundație, 1978
Livada cu vișini, 1967
Moartea lui Danton, 1966
Moartea unui comis voiajor, 1959
Nu sunt Turnul Eiffel, 1966
Omul care aduce ploaia, 1957
Poveste de iarnă, 1964
Poveste Irkutsk, 1961
Pygmalion, 1974
Regele moare, 1965
Revizorul, 1972
Victimele datoriei, 1968
Vizita bătrânei doamne, 1963
Vlaicu Vodă, 1982
„Am fost atacat pentru cosmopolitism”, Florica Ichim, Teatrul azi, 2003
Curriculum vitae, Ion Cazaban, Teatrul azi, 2003
Paul Bortnovski la 70 de ani, Ion Cazaban, Teatrul azi, 1992
Visul unor nopți de vară, Ileana Popovici, Teatrul azi, 1991
Omul care aduce ploaia, Teatrul, 1957
De vorba cu… Paul Bortnovski despre scenografia în spectacol, Teatrul, 1962
„Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, Teatrul, 1964
Gîndirea scenografică romînească azi, Teatrul, 1964
Decorul de teatru în lume după 1950, Teatrul, 1965
„Lipsă de interes pentru scenografie”, Teatrul 1965
Berenger in fața morții, Teatrul, 1966
Obligația de a visa, Teatrul, 1966
Nu sunt Turnul Eiffel, Teatrul, 1966
Moartea lui Danton, Teatrul, 1966
„Din jale se întrupează Electra”, Teatrul, 1966
„Moartea lui Danton”, Teatrul, 1967
Sensurile unei expoziții de scenografie, Teatrul, 1967
Privește înapoi cu mânie, Teatrul, 1967
Livada cu vișini, Teatrul, 1968
Pygmalion, Teatrul, 1974
O experiență în valorificarea spațiului cosmic, Teatrul, 1975
Decorul la „Danton”, Teatrul, 1975
Căsătoria, Teatrul, 1976
Dialog de atelier cu Paul Bortnovschi, Teatrul, 1977
Așteptându-l pe Godot, Teatrul, 1980
Un decor fără anecdotică arhitecturală, Teatrul, 1981
Trienala de scenografie, Teatrul, 1982
Spectacolul CALIGULA de Albert Camus
Producție TVR (Teatrul Național de Televiziune) în colaborare cu Teatrul Național I.L. Caragiale
Premiera: 14 octombrie 1991.
Scenografie: Paul Bortnovski
Scenografie costume: Doina Levința
Imaginea: Beatrice Drugă
Regia: Horea Popescu
Distribuție: vidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, Silvia Popovici, Claudiu Bleonț, Constantin Dinulescu, Iulian Necșulescu, George Oancea, Alexandru Georgescu, Andrei Ionescu, Victor Moldovan, Alfred Demetriu, Dan Puric, Emil Mureșan, Iuliana Moise, Grigore Nagacevski, Marin Negrea, Traian Zecheru, Eugen Cristea
Traducere: Laurențiu Fulga
Redactor: Doina Teodoru
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=0AeCPWitE2w&feature=emb_title
Acest sit utilizează cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență de navigare.
Află mai multe sau ajustează-ți setările.
Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest sit va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
