Illyés, Kinga

Motto: „Și eu am simțit că, bineînțeles, trebuie să-mi iau la revedere. Și apoi am avut un gând minunat, (…) că nu trebuie să mă întristez. Pentru că nu am de ce. Pentru că se moare la șaizecișitrei de ani? Depinde  cum au trecut  acești șaizecișitrei de ani. Pentru că viața mea a fost plină de evenimente foarte, foarte semnificative. Pentru că am trăit foarte pasional, foarte intens. Dorințele mele, planurile mele, apirațiile mele, aproape toate au fost îndeplinite.  Și asta este frumusețea.”[1]

Illyés Kinga s-a născut în 1940, la 10 decembrie în localitatea Brețcu. Tatăl, Illyés Lajos, farmacist, mama Színi Dóra, casnică. Din mărturiile cunoscuților săi rezultă că Kinga Illyésa iubit scena încă din perioada școlii, a jucat cu plăcere orice. Prima experiență definitorie este legată de un recital de poezii din decembrie 1956. Cu ajutorul profesoarei de literatură maghiară, alături de colegi, au organizat o seară de recitări din poeziile lui Ady Endre, la Târgu Mureș: „…a fost un adevărat act de curaj, nici nu știu cum ne-au permis. Îmi amintesc, cum să spun  […] la Marșul Focului a lui Ady, am avut o revelație, […] că poezia a fost scrisă pentru data de 15 martie, dar cât de șocantă este acum, în acest moment!  […] Atunci m-a izbit o idee, despre cu se leagă cuvântul rostit pe scenă de emoțiile publicului.”[2]

În 1957 ia admiterea la Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István (astăzi Universitatea de Arte Târgu Mureș) la clasa de actorie. Profesori îi vor fi Kovács György și Nagy Imre. Mai târziu, din 1973, va deveni profesoară de vorbire în cadrul aceluiași institut.

Din 1961 Kinga Illyés va deveni parte a trupei Teatrului de Stat din Târgu Mureș. Rolul de debut va fi Ester în spectacolul Romeo, Julieta și întunericul de Jan Otčenášek, regia Harag György.

Între 1968 și 1971, pe parcursul a trei ani, nu i se mai atriâbuie niciun rol.[3]: în 1968 joacă Diane în spectacolul Frați de Arme de Honoré de Balzac, iar apoi, în 1971 în spectacolul lui  Harag György Înainte de Potop  de Nagy Istvan, rolul Sari. De fapt, în acest interval, Kinga Illyés își îndreaptă atenția către spectacole individuale. La 18 februarie 1968 are loc la Târgu Mureș prima ediție a serilor literare  Énekelj Aranymadár!.[4] Scopul serilor literare inițiate de radioul Új Élet a fost de a angrena actorii tineri ai companiei teatrale și de a promova cele mai reprezentative opere literare ale poeziei mondiale.[5] A treia ediție a emisiunii Énekelj Aranymadár![6]  s-a ocupat de poezia popoarelor răsăritene și a avut titlul Cartea Cântecelor.[7]În Cartea cântecelor Kinga Illyés a recitat versuri din poezii chinezești, indiene și japoneze.  Ediția de inspirație orientală a emisiunii Cântă, Pasăre de Aur! precum și poemul indian din secolul XII pe care l-a recitat în cadrul aceleiași emisiuni a avut o influență semnificativă în arta Kingăi Illyés și în orientarea ei one woman showuri.[8]

Conform propriilor afirmații, Kinga Illyés a fost influențată de traducerea poemului indian realizată de Sándor Weöres în crearea propriului mod de interpretare a ceea ce va numi mai târziu „jocurile mele”. [9]

Kinga Illyés a dezvoltat un stil individual de recitare în care limba vorbește nu doar prin intermediul rostirii.  Din revista Utunk din 3 aprilie 1970 aflăm că potrivit Kingăi Illyés un stil de joc curat și un discurs teatral natural reprezintă doar puncte de plecare în recitarea de poezii. Este esențial ca recitatorul să găsească – cele mai expresive pentru el – instrumente cu ajutorul cărora să creeze propriile forme lingvistice. Kinga Illyés își leagă propriile instrumentele de patru aspecte importante, respectiv condiții pentru recitarea de versuri[10]:

1. Analiza detaliată a textului, interpretarea critică;
2. Mesajul individual;
3. Structura conștientă (speculativă!) a versurilor;
4. Prezentare pasională, moderată;

Ea propune și o a cincea condiție care spune că discursul utilizat în recitare trebuie să fie mai cizelat ca discursul scenic.

Pentru Kinga Illyés, pe lângă fazele de analiză, interpretare, structurare ale poeziei un punct esențial îl reprezintă mesajul individual. În opinia ei cel care citește o poezie nu-și poate ascunde niciodată opinia, iar dacă nu are o opinie nu poate recita. În cazul în care recitatorul nu are un mesaj al lui sau o atitudine individuală față de textul dat, el privează poezia de însăși esența sa, și recitatorul de ”bucuria liberei alegeri și de responsabilitate”.  Libera alegere și responsabilitatea decurg dintr-o constrângere internă de a-l arăta pe actor în mod individual.[11]

Kinga Illyés clasifică formele de vorbire după cum urmează:[12]:

1. Vorbirea cotidiană
2. Lectura artistică
3. Vorbirea scenică
4. Recitarea

Poezia simplă, goală de pasiune și de emoție, versul în sine, s-a dovedit a fi insuficient pentru actriță: „Recitarea va câștiga foarte mult dacă folosim muzicalitatea limbajului și ritmul poeziei cu înțelepciune și îndrăzneală […] Poezia citită și cea ascultată oferă cele mai interesante diferențe exact în acest punct, deoarece legile sale interne sunt legate de dramă, dar legile muzicii se suprapun și se palică în recitare. ”[13]

Primul moment important în cariera sa de actriță îl reprezintă spectacolul Micul prinț în regia lui Radu Penciulescu. În 1962 Gizella Hervai îi dă Kingăi Illyés romanul lui Saint-Exupéry, pe baza căruia, șase ani mai târziu, în 1969 se construiește prima creație teatrală individuală a actriței.[14] Premierea Micului Prinț a avut loc în 1969 sub egida Teatrului de Stat Târgu Mureș, în sala de la Palatul Culturii.[15] Ideea Kingăi Illyés, ca din Micul prinț să se construiască un spectacol cu un singur personaj, li s-a părut regizorilor vremii greu de imaginat, ba chiar irealizabil.[16] În faza inițială a procesului de lucru s-a născut ideea că spectaciolul va beneficia de diferite efecte sonore și de ecleraj, dar până la final ”s-a renunțat la totul și s-a păstrat un decor minimalist și cuvântul gol al actorului”[17] Opt ani mai târziu, în 1977, Micul Prinț devine vinil înregistrat a cărui coloană sonoră o semnează compozitorul  Hencz József.

Cel mai important instrument artistic al Micului Prinț construit de Kinga Illyés îl reprezintă complexitatea jocului cu vocea. Remarcabilă rămâne acea capacitate de a-și transforma vocea, cu ajutorul căreia Kinga Illyés reconstruiește treisprezece personaje de-ale lui Saint-Exupéry, din roman, în treisprezece moduri diferite de folosire a vocii, utilizând aceleași sistem referențial.

În 1971 joacă Micul Prinț, apoi Fagyöngy (Vâsc) la cererea universității de la Budepasta și în 1974 spectacolele de poezie Oratoriul Liric.

Emisiunea cu titlu Fagyöngy cuprinde colecții de poezii adunate de Zoltán Kallós din baladele și cântecele populare, precum și poezii ale poeților contemporani ca Szilágyi Domokos, Hervai Gizella, Farkas Árpád, Király László, Magyari Lajos. Scena universității din Budapesta își dorea un program compus din balade populare secuiești, dar Kinga Illyés afirmă că  nu a avut ”un impuls suficient de puternic”  pentru un astfel de program.[18] Credea că dacă francezii ăși suprapun poeziile cu cântecele atunci va putea și ea asocia poezii conntemporane din Transilvania cu cântece și balade populare pentru că poezia transilvană era, în mare parte, de inspirație populară și e apropiată de aceste melodii populare.[19]  Cântecele populare, folclorul, au jucat un rol important în viața de zi cu zi a Kingăi  Illyés: „Cântam, uneori cântam și acasă. Am cântat ca oamenii de la țară, dacă am fost binedispusă, dacă am fost tristă, am cântat cântece populare.  Cumva am putut să mă dizolv complet în ele și să mă simt foarte bine.”[20]

Din numărul din 3 ianuarie 1975 al săptămânalului A Hét aflăm că prima reprezentație a Oratoriului Liric a avut loc în sala Studio 74’a Teatrului Național din Târgu Mureș vineri, 13 decembrie 1974, de la ora 18.00. Kemény Zsuzsa scrie despre spectacol: „Doar Kinga Illyés există, care se identifică cu poetul în asemenea măsură încât, atunci când interpretează o poezie își comunică propriile sentimente, gânduri, propria viziune asupra lumii, revoltele, dar și cuvinte de consolare către studenții săi. De aici rezidă puterea artei sale.”[21] Kinga Illyés folosește în Oratoriul Liric mișcarea, cântecul și dansul ca mijloace pentru a-și exprima propria viziune artistică: ea nu încorporează cântecele populare la modul concret, sau melodiile ci construiește o muzicalitate în interpretarea textului.  Muzicalitatea Oratoriul Liric nu mai rezdă doar în cântat, ci variază pe o scară care pleacă de la ritmuri aplaudate până la urlete și bocete ale cântecelor de doliu.  În construcția artistică a poeziilor lui Szilágyi, Kinga Illyés forțează granițele interpretării de la șoaptă la vuiet, la monotonie, de la rostire de vers la cântec cu „rostogoliri ciudate”[22] care împing aceste granițe. La acea vreme a afirmat că pentru ea poezia, recitarea, reprezintă „cea mai complexă formă de limbă vorbită”.[23] În spatele cuvintelor a căutat un soi de forță ancestrală. A căutat să redea cuvintelor o putere magică veche, aproape șamanică, care a avut mult timp capacitatea să vindece.[24] Această „putere magică” a găsit-o până la urmă în versiurile lui Szilágyi Domokos. Înpoezia lui a găsit tipul de text pe care Grotowski îl definește astfel: „ trebuie să  ajungă la elementele de bază ale naturii noatre pentru a simți oroarea contactului cu ea, ca să știm că a ajuns la rădăcinile noastre…”[25]

Alte spectacole de one woman show: Femeia care vroia să rupă flori de Oriana Fallaci, regia Kovács Levente 1982; Minciunele – din textele umoristice ale lui Bajor Andor regia Kovács Levente, 1985; Sângele lui San Gennaro de Márai Sándor în 1997; Ce înseamnă să fii liber, între Crăciun și Paști în Ardeal (producție independent alături de compozitorul Hencz József), 1990; Pâinea vieții de Katalin Killár, regia Barabás Olga, 2000.

Primul soț al Kingăi Illyés a fost Attila Vári, poet, căsnicie care se disipează ulterior. Al doilea soț, Török András, e un actor târgumureșean. Au împreună doi copii: Török-Illyés Orsolya, actriță și Török-Illyés Botond.

Din 1990 Kinga Illyés activează doar ca profesoară. În 1997 primește premiul Kemény János, și din 1998 este artistă câștigătoare a premiului Széchenyi.

A murit la 28 iulie 2004, în apartamentul său, în urma unei lungi perioade de boală, dusă cu demnitate.

Bajkó Edina

Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.02.14

Traducerea din limba maghiară Raluca Sas.

[1]Interviu acordat Radioului Catolic Maghiar la Budapesta. Realizat de Gáll Ernő în 12 iunie 2004. Citatul este preluat din transcrierea interviului și face parte din arhiva personală a familiei Török-Illyés, moștenirea Illyés Kinga

[2] Uo.

[3] „»După un timp la teatrul din Târgu Mureș, atât eu cât și regizorii, am simțit că îndatoririle mele de scenă nu reprezintă cu adevărat teste de putere pentru mine.« De fapt nu dimensiunea sarcinilor a provocat această senzație de lipsă, ci mai degrabă conținutul, tipul rolurilor. Deci lipsa de sensw, care pe mine, după un timp, m-a întristat foarte tare.” Interviu acordat Radioului Catolic Maghiar la Budapesta. Realizat de Gáll Ernő în 12 iunie 2004. Citatul este preluat din transcrierea interviului și face parte din arhiva personală a familiei Török-Illyés, moștenirea Illyés Kinga.

[4] Producție comună a Teatrului de Stat Târgu Mureș și a redacției radiofonice Új Élet.

[5] Poeziile au fost grupate în patru categorii: Antichitate, evul Mediu, orientul și Renașterea. Scopul a fost de a crea 12 spectacole (2 ore de spectacol). Până la urmă s-au creat 27 de spectacole radiofonice difuzate la Târgu Mureș și în satele din împrejurimi. Ferencz Éva-Keresztes Franciska: Teatrul Maghiar de Stat 1961-1978 Cele mai importante date din istoria realizărilor secției maghiare. Teatrul Național Târgu Mureș – Centrul de cercetare,  2017. 128.

[6] Nota traducătorului: Căntă, Pasăre de aur!

[7] „Despre această emisiune a apărut o știre în ziarul Steagul Roșu din 12 noiembrie 1969 care raportează următoarele: »De la Epopeea lui Ghilgameș la Mahabharata, de la Cântarea cântecelor la Omar  Chaiyam, emisiunea ne-a oferit unul dinntre cele mai exotice peisaje ale literaturii mondiale, cu recitări din opera care poate nu au mai fost  prezentate de artiști până acum. Artiștii Teatrului de Stat Târgu Mureș au făcut față acestei sarcini neobișnuite. (…) La cererea publicului spectacolul se va relua în salaStudio, luni, 17 noiembrie, de la ora 20:00.«” Ferencz Éva-Keresztes Franciska, i.m. 128.

[8] Poemul face parte din volumul poetului indian Jajadéva, Gita Govinda și se numește Voce, traducerea Sándor Weöres

[9] „…este pur și simplu o amăgire, acest text e vrăjit. Și în America acest text a suferit ceva destul de îngrozitor în materie de interpretare, ceea ce am numit retrospectiv ca fiind jocurile mele. Deci, din acest punct de vedere, am adăugat un anumit tip de ritm, am alternat monotonia cu  viteza, sunetul supraîncălzit l-am oprit brusc și am rostit textul destul de încet și măsurat.” Interviu acordat Radioului Catolic Maghiar la Budapesta. Realizat de Gáll Ernő în 12 iunie 2004. Citatul este preluat din transcrierea interviului și face parte din arhiva personală a familiei Török-Illyés, moștenirea Illyés Kinga.

[10] Kinga Illyés (1970.04.03): De ce spunem poezii, Utunk

[11] Idem.

[12] Idem.

[13] Idem.

[14] „…un ajutor foarte mare l-am primit de la cercul meu de prietenni de atunnci,de exemplu de la poeta Gizella Hervai care, din 1968, deci la câțiva ani buni după ce am devenit actriță,a văzut cum mălupt,  că mi-ar plăcea  să fac ceva dar nu știam ce  să fac. Din cauza asta am făcut și o depresie destul de adâncă (…) Ea  mi-a pus în mână, de exemplu, Micul Prinț, romanul lui Saint-Exupéry și mi-am  construit din el materialul pentru primul meu one woman show.” Interviu acordat Radioului Catolic Maghiar la Budapesta. Realizat de Gáll Ernő în 12 iunie 2004. Citatul este preluat din transcrierea interviului și face parte din arhiva personală a familiei Török-Illyés, moștenirea Illyés Kinga.

[15] Patru ani mai târziu, în 1973, se inaugurează noua clădire a Teatrului Maghiar de Stat.

[16] „După luni de zile de încercări de apropiere de regizorii locali cărora a încercat să le propună ideea imposibilă de a interpreta singură Micul Prinț, Radu Penciulescu tocmai montase ca invitat la secția română a teatrului târgumureșean. Și cum el montase anterior textul la un teatru de păpuși, s-a întors către el.” Anna Halász (26 iunie 1971): Prim-plan, Előre.

[17] Ildikó Marosi (1969): …Rămâne cuvântul omului.  Prelegere cu Illyés Kinga. nr. 5350, Előre

[18] Interviu acordat Radioului Catolic Maghiar la Budapesta. Realizat de Gáll Ernő în 12 iunie 2004. Citatul este preluat din transcrierea interviului și face parte din arhiva personală a familiei Török-Illyés, moștenirea Illyés Kinga.

[19] Idem.

[20] Idem.

[21] Zsuzsa Kemény (3 ianuarie 1975) A Hét, Târgu Mureș.

[22] Interviu acordat Radioului Catolic Maghiar la Budapesta. Realizat de Gáll Ernő în 12 iunie 2004. Citatul este preluat din transcrierea interviului și face parte din arhiva personală a familiei Török-Illyés, moștenirea Illyés Kinga.

[23] Idem.

[24] Idem.

[25] Jerzy Grotowski: Teatru și ritual, ediție în limba maghiară tradusă de Pályi András, Budapesta, Editura Kalligram, 1999. 75.