Piersic, Florin
27 ianuarie 1936, Cluj
Actor de teatru, de film, actor de televiziune
Florin Piersic s-a născut în 27 ianuarie 1936, la Cluj. Prin întreaga sa activitate, desfășurată pe multiple paliere ale vieții artistice românești, dar și prin carisma specifică, recognoscibilă, acesta se înscrie indiscutabil în rândul actorilor-vedetă, cu o prezență constantă și în așa-zisa cultură înaltă, dar și în cea populară. Având distincția „crailor de modă veche” și un dar oratoric căruia îi permite deseori să se manifeste fără constrângeri, în modulații de o plastică profund evocatoare, și-a forjat în timp reputația de mare povestitor. Oralitatea sa performativă valorifică vremurile „de altădată” și le comentează angajat pe cele prezente, unind generațiile într-un exercițiu al ascultării în care puțini alți actori au reușit să-și antreneze publicul.
Viața timpurie a lui Piersic a stat sub semnul unui lanț de tragedii și neajunsuri, început cu moartea surorii sale mai mari în 1942, pe când familia locuia la Cernăuți, și continuat cu condamnarea politică a tatălui, medic veterinar și „liberal-tătărăscian, ca aproape toți intelectualii români din acea vreme.”[1] Acest din urmă eveniment era cât pe ce să reprezinte o frână în cariera viitorului actor. În timpul examenului de admitere la Institutul de Artă Cinematografică, fiind îndemnat de comisie să istorisească o întâmplare tristă, el s-a lansat, cu sinceritatea necenzurată care i-a devenit, în timp, o marcă a personalității, în istorisirea amănunțită a momentului arestării. Astfel, deși impresionase comisia, care o avea în frunte pe Marietta Sadova, Florin Piersic a fost picat, inițial, pentru păcatul inacceptabil politic al ingenuității. Ulterior, regizoarea l-a trimis cu un memoriu la Constanța Crăciun, Ministru al Culturii pe vremea aceea și, printr-un concurs de împrejurări (de această dată fericit), tânărul a fost acceptat în cele din urmă ca student al Institutului.[2]
Deși zecile de personaje interpretate în unele dintre cele mai importante producții cinematografice românești i-au conturat o imagine cuceritor-impunătoare, de june-prim, de boier sau de haiduc, evident favorizată de statura sa impozantă și de frumusețea fizică, în teatru era preferat, la început, pentru roluri de compoziție. De altfel, marele său succes din timpul facultății, când l-a jucat pe Peer Gynt în spectacolul cu piesa omonimă, regizat de Dinu Cernescu, i-a și adus rolul lui Tănase în filmul Ciulinii Bărăganului.
Tot în acea perioadă, Piersic a primit o partitură neconvențională în Vicleniile lui Scapin, David Esrig distribuindu-l, neașteptat, în ridicolul Sylvestre, personaj limitat intelectual, greoi, aparent incompatibil cu predispoziția tonică a interpretului. Totuși, prestația acestuia din urmă a demonstrat o incredibilă capacitate de transfigurare: „Dar el [Florin Piersic, n.n.] a izbutit să facă din zveltețea și vânjoșenia sa o namilă flască și dezarticulată, din glasul lui voalat un glas spart, chiar din chipul frumos, cu trăsături regulate, o mască hilară, neexpresivă.”[3]
În 1958, după ce absolvise Institutul și se lansase deja ca actor de film, tânărul Piersic și-a făcut stagiul la Piatra Neamț, alături de colegii de promoție. Un an mai târziu devenea actor al Teatrului Național din București, preluând rolul minor al Pârcălabului Grumază din Apus de soare (cunoscutul spectacol semnat de Marietta Sadova în 1956), cu George Calboreanu, pe care îl considera Maestru și model de excelență artistică, în rolul lui Ștefan. Totodată, Vlad Mugur îl avea deja în vedere pentru Alexei din Tragedia optimistă (de Vsevolod Vișnevski), iar Alexandru Finți pentru Richard Dudgeon, rolul titular din Discipolul diavolului (de Bernard Shaw). Prin urmare, interpretul s-a bucurat, de la debutul său pe prima scenă a țării, de atenția criticilor, a spectatorilor și a regizorilor, care îi întrezăreau cu toții ascensiunea de neoprit în peisajul teatral autohton.
O vreme, la începutul anilor ’60, a jucat mai ales în producții conforme din perspectivă ideologică, precum Parada de Victor Eftimiu, în regia lui Mihai Berechet, Ascultă-ți inima de Alexandr Korneiciuk, în regia lui Al. Finți, sau Mai presus de toate de Horia Lovinescu, în regia lui Sică Alexandrescu (acest din urmă spectacol fiind însă, curând, eliminat de cenzură). Totuși, în 1962, i-a interpretat pe Malcolm în Macbeth (pus în scenă de Mihai Berechet) și pe Val Xavier din Orfeu în infern de Tennessee Williams (regia Moni Ghelerter) – un vârf al stagiunii 1961/1962, în care Florin Piersic, în ciuda jocului energic, chiar exploziv, nu ar fi reușit totuși să „acopere cerințele spirituale ale personajului.”[4]
Deși nu sus-citatele roluri au reprezentat triumfurile absolute ale începutului său de carieră, ele, alături de multe altele, au contribuit la reliefarea unui actor complex, cu o prezență deseori copleșitoare, pe care unii regizori încercau să o exploateze, alții să o atenueze prin distribuirea sa în contre-emploi-uri. Prilejuind veritabile surprize interpretative, acestea din urmă îi și exasperau pe câțiva dintre cronicarii vremii: „Multă vreme de altfel, directorii de scenă în criză de gândire, se grăbeau să-l distribuie în roluri de compoziție. Prestanța, frumusețea, lirismul – nu se mai poartă de multă vreme pe scenă. […] S-a întâmplat astfel ca, ani de-a rândul, acest june superb să fie obligat să se urâțească, să se îmbătrânească.”[5]
Făcând în continuare rocada teatru-film și devenind o figură artistică tot mai bine conturată, Florin Piersic a continuat să joace, pe scena Teatrului Național, în montări ale unor texte majore din literatura românească și universală. Astfel, a primit o partitură dublă în Mașina de scris a lui Jean Cocteau (regia Alexandru Finți) și i-a interpretat pe Fenton în comedia shakespeariană Nevestele vesele din Windsor (regia Lucian Giurchescu), pe Mortimer în Maria Stuart de Schiller (regia Miron Nicolescu) și, cumva în mod firesc, după ce terminase filmările la De-aș fi… Harap Alb (producție regizată de Ion Popescu-Gopo), pe Făt-Frumos din cuceritoarea feerie a lui Victor Eftimiu, Înșir’te mărgărite (regizat de Miron Nicolescu).
Anul 1965 i-a adus însă cel mai important succes de până atunci, prin întruchiparea debilului și mătăhălosului Lennie din Oameni și șoareci (adaptare după romanul lui Steinbeck), în regia lui Alexandru Finți. Această performanță l-a propulsat, din postura de „tânără speranță” în plină afirmare, dar absorbită mai degrabă în universul cinematografic, direct în cea de mare personalitate a scenei românești:
„Revelația spectacolului, de omogenă și prestigioasă ținută actoricească, în care se afirmă o tânără echipă de interpreți, rămâne Florin Piersic. […] Compoziția sa a devenit o creație actoricească de frunte a acestei stagiuni, atingând un nivel profesional de la care nu mai are voie să coboare. Această interpretare a lui Lennie contribuie efectiv la ridicarea reprezentației pe o treaptă de noblețe umanistă, depășind limitele cazului patologic. Florin Piersic a dat o valoare simbolică, o sporită forță de generalizare acestui personaj senzațional.”[6]
Prin urmare, astfel consacrat, actorul și-a construit în următorii ani un portofoliu complex, din roluri dificile, de mare adâncime dramatică și amploare psihologică, unele dintre ele atingând chiar note de un tragism autentic. Printre acestea se numără Rodolpho din Vedere de pe pod de Arthur Miller, în regia lui Sică Alexandrescu, Orin în Din jale se-ntrupează Electra a lui O’Neill, în regia lui Alexandru Finți, sau Karl Heinz în Heidelbergul de altădată de Wilhelm Meyer-Förster, regizat de Victor Moldovan – spectacol altminteri minor, care a prilejuit totuși una dintre marile prestații ale lui Piersic.
O nouă încununarea a acestor succese, mai mari sau mai mici, a venit odată cu rolul Prințului Mîșkin din adaptarea după Idiotul de Dostoievski, în regia aceluiași Al. Finți, maestrul care, avea să spună Piersic, „m-a făcut actor.”[7] Din nou, triumful a fost unanim celebrat de vocile critice, suscitând chiar efuziuni admirative: „Florin Piersic este – de la primul cuvânt și până la cel din urmă – așa cum cere rolul, egal cu sine. O, miracol al artei nemuritoare – această transformare a unui tânăr viguros și sportiv într-un simbol de fragilitate!…”[8] Cum se întâmplase și cu Peer Gynt, această prestație i-a adus, direct sau indirect, și un rol în coproducția Bătălia pentru Roma, după ce regizorul Robert Siodmak l-a văzut pe scena Teatrului Național și a hotărât să-l distribuie ca Witichis.
La începutul anilor ’70, cariera cinematografică a lui Florin Piersic a cunoscut un avânt spectaculos, actorul apropiindu-se astfel de un apogeu al gloriei sale și devenind tot mai mult o figură iconică, revendicată ca atare de marele public. În consecință, popularitatea starului a acoperit-o, treptat, pe cea a artistului dramatic, care și-a continuat totuși, neabătut, drumul în teatru. A făcut roluri de o mare diversitate, ca Leonaș în Coana Chirița (regia Horea Popescu) și Eminescu într-o montare a Mariettei Sadova, la Teatrul Ion Creangă. Apoi, în 1972, s-a reîntors la dramaturgia lui Tennessee Williams cu Dulcea pasăre a tinereții (regia Mihai Berechet), în care l-a jucat pe Chance Wayne, demonstrându-și maturizarea printr-o aprofundare a subtilităților rolului: „Ceea ce Florin Piersic nu prea reușise în urmă cu zece ani, jucând Orfeu în infern, reușește acum cu prisosință, interiorizând, nuanțând, dând complexitate personajului.”[9]
În Ion din Năpasta (în regia lui Ion Cojar) a reușit o nouă compoziție remarcabilă, demantelându-și încă o dată imaginea eroică, dominatoare, și vădind o forță interpretativă capabilă să substituie masculinitatea exemplară cu vulnerabilitatea și suferința paroxistică. Totuși, rolul a fost temperat de un necesar „simț al măsurii”[10], într-o prestație prin care „Junele prim superb a făcut loc actorului de incontestabilă clasă și inepuizabile resurse.”[11]
Au urmat ani de mare efervescență creativă, alimentată de succesul numeroaselor turnee în străinătate. Ca și până atunci, era distribuit în roluri de facturi diferite: în Richard al III-lea (regia Horea Popescu) l-a jucat pe Contele de Richmond, iar în Gaițele (regizat tot de Horea Popescu) – spectacol conceput pentru a fi reprezentat în Israel și, ulterior, preluat de Național, unde a ținut capul de afiș multe stagiuni la rând – pe Mircea Aldea; a fost Pietro Gralla în Un act venețian de Camil Petrescu (în regia lui Mihai Berechet), a fost și indianul Bromden în Zbor deasupra unui cuib de cuci (regia Horea Popescu). Simultan, a jucat în spectacole de varietăți și în producții de teatru TV (memorabile fiind mai ales Visul unei nopți de iarnă și Jocul de-a vacanța), dar și de teatru radiofonic, abordând mereu genuri diferite și impunându-se ca un actor polivalent.
La începutul anilor ’90, Piersic s-a pensionat de la Teatrul Național, după ce ar fi refuzat să-l joace pe Avram Iancu într-o montare a piesei lui Blaga, fiind penalizat și chiar retrogradat de zelosul Andrei Șerban, pe atunci proaspăt revenit în țară ca director al instituției.[12] Cu toate acestea, nu s-a despărțit niciodată de lumea teatrului. A continuat să joace în spectacole itinerante precum Străini în noapte și chiar a regizat la Cluj, orașul său natal, comedia Logodnicele aterizează la Paris și un recital de poezie după textele lui Dominic Stanca – Scara care urcă la cer.
Deși și-a manifestat întotdeauna preferința pentru arta teatrului, cariera lui Florin Piersic a fost (și este) dominată de activitatea sa ca actor de film. Memoria colectivă încă îl mai identifică, dintr-un reflex explicabil, cu haiducii pe care i-a jucat în lungmetraje precum Haiducii lui Șaptecai (regizat de Dinu Cocea), Pintea (regizat de Mircea Moldovan) și, în special, cele din seria cu Mărgelatu (regizată de Doru Năstase, Gheorghe Vitanidis și Mircea Moldovan).
Cu statura lui impunătoare și cu trăsăturile de o nobilă simetrie, acesta a fost, încă de la începuturile carierei, un favorit al regizorilor, mereu dornici să-l distribuie în filme istorice (Neamul Șoimăreștilor, Bătălia pentru Roma, Eliberare – masiva coproducție a lui Iuri Ozerov –, Frații Jderi, Rug și flacără, Ultima frontieră a morții), polițiste (Aventuri la Marea Neagră, Agentul straniu, Rețeaua S, Racolarea), fantastice sau de aventuri (De-aș fi… Harap Alb, Șapte băieți și o ștrengăriță, filmele „haiducești”), de comedie (Tufă de Veneția, Eu, tu și… Ovidiu), de acțiune (Explozia, Parașutiștii, Cuibul Salamandrelor) ș.a.m.d.
Realizând peste 60 de roluri în varii producții cinematografice sau de televiziune, interpretul a devenit, pentru publicul din România, o prezență familiară, obișnuită, chiar cotidiană. În timp, volubilitatea și camaraderia lui deseori exaltată l-au integrat simbolic în domeniul public, suferind aici tratamentul la care sunt supuși mai toți actorii cu aceeași structură profesională. Asimilat deci patrimoniului cultural autohton, postură în care s-a complăcut cu generozitate, Florin Piersic este simultan iubit și desconsiderat, privit ca monument sacru și ca produs al divertismentului facil. Totuși, chiar dacă puțini și-i amintesc pe Lennie și pe Mîșkin în versiunile animate de el, acele roluri, împreună cu multe altele, rămân înregistrate de istoriile teatrului românesc ca performanțele unui actor de o imensă calitate artistică.
Emma Pedestru
Iulie 2023
Identificator obiect digital: https://doi.org/10.47383/DMTR.04.36
Note:
[1] Florin Piersic, Viața este o poveste, Bookzone, București, 2022, p. 11.
[2] Ibidem, pp. 37-39.
[3] Marcel Breslașu, „În stil molieresc”, Teatrul, nr. 8, 1957, p. 76.
[4] Mira Iosif, „Discipolul diavolului” de B. Shaw”, Teatrul, nr. 3, 1960, p. 81.
[5] N. Carandino, „Actori de ieri, de azi, de mâine”, Familia, nr. 9, 1 septembrie 1970, p. 19.
[6] Mira Iosif, „Oameni și șoareci”, Teatrul, nr. 5, 1965, p. 46.
[7] Florin Piersic, op. cit., p. 145.
[8] N. Carandino, „Cronica teatrelor bucureștene”, Steaua, nr. 4, 1 aprilie 1969, p. 93.
[9] Marius Robescu, „Dulcea pasăre a tinereții”, România literară, nr. 16, 13 aprilie 1972, p. 21.
[10] George Timcu, „Năpasta de Ion Luca Caragiale”, Steaua, nr. 6, 1 iunie 1974, p. 54.
[11] Ibidem.
[12] Florin Piersic, op. cit., p. 328.
Regie de teatru:
Strada care urcă la cer, de Dominic Stanca. Scenografia decorului și a costumelor: Adriana Grand. Cu: Petre Băcioiu, Paul Basarab, Ovidiu Crișan, Maria Munteanu, Angelica Nicoară, Florin Piersic, Maria Seleș. Teatrul Național ”Lucian Blaga” – Cluj-Napoca, 22.05.2004
Logodnicele aterizează la Paris, de Marc Camoletti. Scenografia: T. Th. Ciupe. Cu: Petre Băcioiu (Robert), Elena Ivanca (Janet), Ileana Negru (Jacqueline), Angelica Nicoară (Janet), Florin Piersic (Bernard), Maria Seleș (Jacqueline), Vasilica Stamatin (Judith), Melania Ursu (Berta). Teatrul Național ”Lucian Blaga” – Cluj-Napoca, 02.12.2001
Roluri în teatru:
Rol nespecificat în Strada care urcă la cer, de Dominic Stanca, în regia lui Florin Piersic. Teatrul Național ”Lucian Blaga” – Cluj-Napoca, 22.05.2004.
Bernard în Logodnicele aterizează la Paris, de Marc Camoletti, în regia lui Florin Piersic. Teatrul Național ”Lucian Blaga” – Cluj-Napoca, 02.12.2001.
Sigismund de Luxenburg în Moștenirea, de Titus Popovici, în regia lui Mihai Manolescu și Horea Popescu. Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” – București, 12.04.1989.
Șeful Bromden în Zbor deasupra unui cuib de cuci, de Ken Kesey, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” – București, 23.03.1983.
Tit Liviu Hențea în Un fluture pe lampă, de Paul Everac, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” – București, 26.12.1982.
Spătarul Dragomir în Vlaicu Vodă, de Alexandru Davila, în regia lui Mihai Berechet. Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” – București, 03.12.1982.
Pietro Gralla în Act venețian, de Camil Petrescu, în regia lui Mihai Berechet. Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” – București, 02.04.1982.
Leonaș în Coana Chirița, de Tudor Mușatescu, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” – București, 04.10.1981.
Ioviță în Cartea lui Ioviță, de Paul Everac, regizor nespecificat. Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” – București, 04.02.1981.
Ștefan Valeriu în Jocul de-a vacanța, de Mihail Sebastian, în regia lui Mircea Marin. Teatrul ”Sică Alexandrescu” – Brașov, 31.05.1980.
Românul în A treia țeapă, de Marin Sorescu, în regia lui Sanda Manu. Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” – București, 05.06.1979.
Mircea Aldea în Gaițele, de Alexandru Kirițescu, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 29.11.1977.
Henric, Conte de Richmond în Richard al III-lea, de William Shakespeare, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 29.05.1976.
Camille Desmoulins în Danton, de Camil Petrescu, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 30.12.1974.
Ion în Năpasta; Conu Leonid față cu reacțiunea, de Ion Luca Caragiale, în regia lui Ion Cojar. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 30.04.1974.
Petru Rareș în Apus de soare, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, în regia lui Marietta Sadova. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 21.12.1973.
Tudor în Zodia taurului, de Mihnea Gheorghiu, în regia lui Mihai Berechet. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 11.03.1973.
Tit Liviu Henția în Un fluture pe lampă, de Paul Everac, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale – București, 04.12.1972.
Chance Wayne în Dulcea pasăre a tinereții, de Tennessee Williams, în regia lui Mihai Berechet. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale – București, 07.04.1972.
Michail în Prima zi de libertate, de Leon Kruczkowski, în regia lui Dan Nasta. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale – București, 10.11.1971.
Kesarion în Săptămâna Patimilor, de Paul Anghel, în regia lui George Teodorescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 10.04.1971.
Alexei în Tragedia optimistă, de Vsevolod Vișnevski, în regia lui Val Mugur. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 04.04.1970.
Eminescu în Eminescu și Veronica, de Eugenia Busuioceanu, în regia lui Marietta Sadova. Teatrul „Ion Creangă” – București, 23.02.1970.
Leonaș în Coana Chirița, de Tudor Mușatescu, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 21.12.1969.
Miskin în Idiotul, de Feodor Mihailovici Dostoievski, în regia lui Alexandru Finți. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 01.03.1969.
Karl Heinrich în Heidelbergul de altădată, de Wilhelm Meyer Forster, în regia lui Ottó Szombati-Gille. Teatrul „Regina Maria” – Trupa „Iosif Vulcan” – Oradea, 18.01.1969.
Lennie în Oameni și șoareci, de John Steinbeck, în regia lui György Harag. Teatrul Municipal „Bacovia” – Bacău, 10.08.1968.
Karl Heinz în Heidelbergul de altădată, de Wilhelm Meyer Forster, în regia lui Victor Moldovan. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 13.02.1968.
Al cincilea ofițer în Zece zile care au zguduit lumea, de John Reed, în regia lui Mihai Dimiu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 22.10.1967.
Orin în Din jale se-ntrupează Electra, de Eugene Gladstone O’Neill, în regia lui Alexandru Finți. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 05.02.1966.
Rodolpho în Vedere de pe pod, de Arthur Miller, în regia lui Sică Alexandrescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 23.06.1965.
Lennie în Oameni și șoareci, de John Steinbeck, în regia lui Alexandru Finți. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 01.04.1965.
Făt Frumos în Înșir’te mărgăritare, de Victor Eftimiu, în regia lui Miron Nicolescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 05.12.1964.
Toma în Moartea unui artist, de Horia Lovinescu, în regia lui Horea Popescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 15.04.1964.
Mircea Sorescu în Ștafeta nevăzută, de Paul Everac, în regia lui Moni Ghelerter. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 06.03.1964.
Mortimer în Maria Stuart, de Friedrich Schiller, în regia lui Miron Nicolescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 14.01.1964.
Fenton în Nevestele vesele din Windsor, de William Shakespeare, în regia lui Lucian Giurchescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 15.09.1963.
Pascal și Maxim în Mașina de scris, de Jean Cocteau, în regia lui Alexandru Finți. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 15.11.1962.
Val Xavier în Orfeu în Infern, de Tennessee Williams, în regia lui Moni Ghelerter. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 04.05.1962.
Malcolm în Macbeth, de William Shakespeare, în regia lui Mihai Berechet. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 29.03.1962.
Dinu în Fiicele, de Sidonia Drăgușanu, în regia lui Alexandru Finți. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 19.05.1961.
Sandu în Mai presus de toate, de Horia Lovinescu, în regia lui Sică Alexandrescu. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 05.05.1961.
Casian R. Neceai în Ascultă-ți inima, de Alexandr Korneiciuk, în regia lui Alexandru Finți. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 03.03.1961.
Un muncitor în Parada, de Victor Eftimiu, în regia lui Mihai Berechet. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 03.05.1960.
Richard Dudgeon în Discipolul Diavolului, de George Bernard Shaw, în regia lui Alexandru Finți. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 03.02.1960.
Valerik în A treia patetica, de Nikolai Pogodin, în regia lui Moni Ghelerter. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 20.11.1959.
Alexei în Tragedia optimistă, de Vsevolod Vișnevski, în regia lui Vlad Mugur. Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” – București, 09.05.1959.
Ribakov în Orologiul Kremlinului, de Nikolai Pogodin, în regia lui Andrei Brădeanu și Cristian Munteanu. Teatrul „Tineretului” – Piatra Neamț, 11.10.1958.
Silvestre în Vicleniile lui Scapin, de Moliere, în regia lui David Esrig. Teatrul „Tineretului” – Piatra Neamț, 03.10.1958.
Ribacov în Orologiul Kremlinului, de Nikolai Pogodin, în regia lui Andrei Brădeanu și Cristian Munteanu. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 15.04.1958.
Sylvestre în Vicleniile lui Scapin, de Moliere, în regia lui David Esrig. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 20.01.1958.
Tache Imireanu în Mielul turbat, de Aurel Baranga, în regia lui Cornel Todea. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 10.01.1958.
Feodor în Invazia, de Leonid Leonov, în regia lui Marietta Sadova. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 15.12.1957.
Directorul în Copacii mor în picioare, de Alejandro Casona, în regia lui Marietta Sadova. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 25.11.1957.
Chiriac în O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale, în regia lui Ion Finteșteanu. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 10.10.1957.
Feciorul în Căldură mare, de Ion Luca Caragiale, în regia lui Ion Finteșteanu. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 10.10.1957.
Peer Gynt în Peer Gynt, de Henrik Ibsen, în regia lui Dinu Cernescu. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 15.03.1957.
Sylvestre în Vicleniile lui Scapin, de Moliere, în regia lui David Esrig. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 15.02.1957.
Cerșetorul în Copacii mor în picioare, de Alejandro Casona, în regia lui Marietta Sadova. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 15.10.1956.
Șerban în Trei generații, de Lucia Demetrius, în regia lui Ion Finteșteanu. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” – București, 15.09.1956.
Roluri în film:
Mack (dublaj) în Mașini 2, în regia lui John Lasseter și Brad Lewis. Pixar Animation Studios, Walt Disney Studios, Walt Disney Pictures, 2011.
Rol nespecificat în Rating, în regia lui Sorin Misirianțu. Panorama Films, 2007.
Mack (dublaj) în Mașini, în regia lui John Lasseter. Pixar Animation Studios, Walt Disney Pictures, Disneytoon Studios, 2006.
Tatăl Alexandrei în Lacrimi de iubire (Serial TV), în regia lui Iura Luncașu. MediaPro Pictures, 2005-2006.
Rol nespecificat în Eminescu versus Eminem, în regia lui Florin Piersic Jr. Artificial Horizon, 2005.
Rol nespecificat în Fix Alert, în regia lui Florin Piersic Jr. Artificial Horizon, 2005.
Octavian în Numai iubirea (Serial TV), în regia lui Iura Luncașu. Media Pro Pictures, 2004-2005.
Mircea în Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunărea, în regia lui Goran Rebic. Lotus Film, 2003.
Tamás în A fost odată un domn călăreț, în regia lui Sándor Szönyi G. Magyar Televízió, 1988.
Călin în În fiecare zi mi-e dor de tine, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Casa de Filme 5, 1988.
Mărgelatu în Totul se plătește, în regia lui Mircea Moldovan. Casa de Filme Unu, 1987.
Mărgelatu în Colierul de turcoaze, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Casa de Filme 5, 1986.
Mărgelatu în Racolarea, în regia lui Mircea George Cornea. Casa de Filme Unu, 1985.
Mărgelatu în Masca de argint, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Casa de Filme 5, 1985.
Zmeul în Rămășagul, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Casa de Filme 5, 1985.
Profesorul în Galax, omul păpușă, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Casa de Filme 5, 1984.
Tit în O lebădă iarna, în regia lui Mircea Mureșan. Casa de Filme Patru, 1983.
Mărgelatu în Misterele Bucureștilor, în regia lui Doru Năstase. Casa de Filme 5, 1983.
Mărgelatu în Trandafirul galben, în regia lui Doru Năstase. Casa de Filme 5, 1982.
Andrei Zarițchi în Rețeaua „S”, în regia lui Virgil Calotescu. Casa de Filme 4, 1980.
Mărgelatu în Drumul oaselor, în regia lui Doru Năstase. Casa de Filme 5, 1980.
Alexandru Ioan Cuza în Rug și Flacără, în regia lui Adrian Petringenaru. Casa de Filme 5, 1980.
El însuși în Arta apărării individuale, în regia lui Ovidiu Bose Paștină. UNATC, 1980.
Mose Gâldău în Ultima frontieră a morții, în regia lui Virgil Calotescu. Casa de Filme 4, 1979.
Inginerul Al. Răducanu în Eu, tu și Ovidiu, în regia lui Geo Saizescu. Casa de Filme 5, 1978.
Florin Năsturaș în Tufă de Veneția, în regia lui Petre Bokor. Casa de Filme 5, 1977.
Mircea în Regăsire, în regia lui Ștefan Traian Roman. Casa de Filme Unu, 1977.
Dan în Cuibul salamandrelor, în regia lui Mircea Drăgan. Casa de Filme 5, 1977.
Rol nespecificat în Războiul independenței (film-serial, episodul 2), în regia lui Doru Năstase. TVR, 1977.
Ofițerul de la Centrul de Recrutare în Roșcovanul, în regia lui Francisc Munteanu. Casa de Filme 4, 1976.
Grigore Pintea în Pintea, în regia lui Mircea Moldovan. Casa de Filme 5, 1976.
Rol nespecificat în Instanța amână condamnarea, în regia lui Dinu Cocea. Casa de Filme Trei, 1976.
Titus Rotuna în Elixirul tinereții, în regia lui Gheorghe Naghi. Casa de Filme 4, 1975.
Cristea Jder în Ștefan cel Mare – Vaslui 1475, în regia lui Mircea Drăgan. Casa de Filme 5, 1975.
Rol nespecificat în Bălcescu, în regia lui Horea Popescu. TVR, 1974.
Virgil Danacu și Armand Sachelarie în Un august în flăcări (film-serial), în regia lui Dan Pița, Alexandru Tatos, Radu Gabrea, Doru Năstase. TVR, 1974.
Cristea Jder în Frații Jderi, în regia lui Mircea Drăgan. Casa de Filme 5, 1974.
George Aldea în Agentul straniu, în regia lui Savel Stiopul. Casa de Filme 4, 1974.
Marinarul străin în Explozia, în regia lui Mircea Drăgan. Studioul Cinematografic București, 1973.
Alexandru Luncan în Parașutiștii, în regia lui Dinu Cocea. Studioul Cinematografic București, 1973.
George Martin în Aventuri la Marea Neagră, în regia lui Savel Stiopul. Studioul Cinematografic București, 1972.
Anghel Șaptecai în Zestrea domniței Ralu, în regia lui Dinu Cocea. Studioul Cinematografic București, 1972.
Anghel Șaptecai în Săptămîna nebunilor, în regia lui Dinu Cocea. Studioul Cinematografic București, 1971.
SS-Sturmbannführer Otto Skorzeny în Eliberare a III-a parte – Obiectivul principal, în regia lui Iuri Ozerov și Julius Kun. Mosfilm, DEFA-Babelsberg, ZF-Start, PRF-ZF, Avala Film, Dino de Laurentiis, Cinematografica, 1971.
Anghel Șaptecai în Haiducii lui Șaptecai, în regia lui Dinu Cocea. Studioul Cinematografic București, 1971.
Preda Buzescu în Mihai Viteazul, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Sudioul Cinematografic București, 1971.
SS-Sturmbannführer Otto Skorzeny în Eliberare a II-a parte – Străpungerea, în regia lui Iuri Ozerov și Julius Kun. Mosfilm, DEFA-Babelsberg, ZF-Start, PRF-ZF, Avala Film, Dino de Laurentiis, Cinematografica, 1970.
SS-Sturmbannführer Otto Skorzeny în Eliberare I-a parte – Arcul de foc, în regia lui Iuri Ozerov și Julius Kun. Mosfilm, DEFA-Babelsberg, ZF-Start, PRF-ZF, Avala Film, Dino de Laurentiis, Cinematografica, 1970.
Witichis în Bătălia pentru Roma II, în regia lui Robert Siodmak, Sergiu Nicolaescu și Andrew Marton. CCC Filmkunst, Documento Film, Studioul Cinematografic București, 1969.
Witichis în Bătălia pentru Roma I, în regia lui Robert Siodmak, Sergiu Nicolaescu și Andrew Marton. CCC Filmkunst, Documento Film, Studioul Cinematografic București, 1968.
Sabinus în Columna, în regia lui Mircea Drăgan. Sudioul Cinematografic București, CCC-Film Berlin, 1968.
Radu în Frumoasele vacanțe, în regia lui Károly Makk. MAFILM Studio 3, Studioul Cinematografic București, 1968.
Franguignon în Șapte băieți și o ștengăriță, în regia lui Bernard Borderie și Petre „Pitt” Popescu. Franco London Film, Studioul Cinematografic București și Dear Film Produzione, 1967.
Sg. Duțu în Tunelul, în regia lui Francisc Munteanu. Mosfilm, Studioul Cinematografic București, 1966.
Harap Alb în De-aș fi… Harap Alb, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Studioul Cinematografic București, 1965.
Pavel Minski în Neamul Șoimăreștilor, în regia lui Mircea Drăgan. Studioul Cinematografic București, 1965.
Prometeu în Pași spre lună, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Studioul Cinematografic București, 1964.
Bandit tânăr în S-a furat o bombă, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Studioul Cinematografic București, 1962.
Speakerul în Celebrul 702, în regia lui Mihai Iacob. Studioul Cinematografic București, 1962.
Rol nespecificat în Drum nou, în regia lui Francisc Munteanu. Casa de producție necunoscută, 1961.
Petre Orșa în Aproape de soare, în regia lui Savel Stiopul. Studioul Cinematografic București, 1961.
Rol nespecificat în Flăcăul și focul, în regia lui Savel Stiopul. Studioul Cinematografic București, 1960.
Cioban în O poveste obișnuită… o poveste ca în basme, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Studioul Cinematografic București, 1959.
Tănase în Ciulinii Bărăganului, în regia lui Louis Daquin și Gheorghe Vitanidis. Studioul Cinematografic București, 1957.
Roluri în teatru TV:
Mitică în Ultima haltă în Paradis, în regia lui Alexandru Tocilescu. Teatrul Național de Televiziune, 2002.
Rol nespecificat în Fata fără zestre, în regia lui Matei Alexandru. Teatrul TV, 1984.
Ștefan Valeriu în Jocul de-a vacanța, în regia lui Geo Saizescu. Teatrul TV, 1981.
Alexandru Manea în Visul unei nopți de iarnă, în regia lui Dan Necșulea. Teatrul Național de Televiziune, 1980.
Premii:
- Premiul UNITER pentru întreaga activitate, 2019
- Premiul Gopo pentru întreaga carieră, 2016
- Premiul Tiff pentru întreaga carieră, 2009
- A fost decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, 2002
- A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, 1967
- „În 2016, Premiile Gopo îi aduc un omagiu marelui actor Florin Piersic, care va primi Premiul pentru Întreaga Carieră în cadrul Galei ce va avea loc pe 28 martie, la Teatrul Național I.L Caragiale din București și va fi transmisă în direct, de la ora 19.00, pe TVR 2 și TVR HD.
- De-a lungul carierei sale, Florin Piersic a avut o colaborare prodigioasă cu regizorul Ion Popescu-Gopo, al cărui nume îl poartă cel mai important eveniment dedicat valorilor cinematografiei românești.” https://premiilegopo.ro/stiri/florin-piersic-premiul-pentru-intreaga-cariera
- Reţeaua de idoli cu Florin Piersic (@TVR2) https://www.youtube.com/watch?v=n6d67Vbt6b8
Mira Iosif, „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman (Teatrul Național din București), Teatrul, nr. 6, 1983, pp 27-29
Constantin Radu-Maria, „Act venețian” de Camil Petrescu (Teatrul Național din București), Teatrul, nr. 5, 1982, pp 49-50
Florian Potra, „Danton” de Camil Petrescu (premieră absolută la Teatrul Național „I. L. Caragiale”), Teatrul, nr. 1, 1975, pp 21-27
Virgil Munteanu, „Năpasta” și „Conu Leonida” de I.L. Caragiale (Teatrul Național „I.L. Caragiale”), Teatrul, nr 5, 1974, pp 73-74
Al Popovici, „Zodia taurului de Mihnea Gheorghiu (Teatrul Național „I. L. Caragiale”), Teatrul, nr. 4, 1973, pp 49-50
Florin Tornea, „Un fluture pe lampă de Paul Everac (Teatrul Național „I. L. Caragiale”)”, Teatrul 12, 1972, pp 42-45
Virgil Munteanu, „Dulcea pasăre a tinereții”, Teatrul, nr. 4, 1972, pp 58-60
Constantin Paraschivescu, „Drama incomensurabilului timp interior”, Teatrul, nr 4, 1969, pp 45-47
Mira Iosif, „Așadar Gaudeamus Igitur”, Teatrul, nr. 4, 1968, pp 49-50
Florian Potra, „Din jale se întrupează Electra – Teatrul Național „I.L. Caragiale”, Teatrul, mai 1966, pp 61-64
Mira Iosif, „Tragedia oamenilor singuri”, Teatrul, mai 1965, pp 41-48
Elvin, „Orfeu în infern”, Teatrul, nr. 7, 1962, pp 90-94
Mira Iosif, „Discipolul diavolului” de G. B. Shaw”. Teatrul, nr. 3, 1960, pp 80-82
Marcel Breslașu, „În stil molieresc”, Teatrul, august 1957
- Revista-teatrul-Nr.04.anul_.XIII_.aprilie.1968_51
- Revista-teatrul-Nr.04.anul_.XIV_.aprilie.1969_047
- Revista-Teatrul-Nr.05.anul_.XI_.mai_.1966_063
- Teatrul-Nr.5.anul_.X.mai_.1965_041-048
- Teatrul-Nr.7.anul_.VII_.iulie_.1962_90-94
- Ei despre ei – Florin Piersic, de Ion Popescu-Gopo, Cinema nr.8, august 1968
