Pop, Elisabeta
04 octombrie 1940, Lipova, județul Arad
Secretar literar la Teatrul de Stat Oradea
Elisabeta (Vetuța) Pop s-a născut în 4 octombrie 1940, la Lipova în județul Arad. Dumnezeu și-a rupt o bucată din el și a trimis teatrului românesc un bulgăre de energie, de 1 metru jumate, care avea să umple teatrul orădean cu bucurie, râsete în vremuri amare, disciplină, poftă de viață care continuă și astăzi. Și să dea teatrului românesc un lucru unic: modelul absolut de secretar literar, cu bune și rele, toate ambalate în dragostea pentru scenă și artiști.
A absolvit, în 1962, Facultatea de Filologia, secția rusă-română la Timișoara, a predat trei ani la Şcoala generală Orţişoara. Din 1965 a fost referent literar și ulterior, secretar literar, până la pensionare (2000) la Teatrul de Stat Oradea. În această calitate, Vetuța este cea care a stabilit standardul în materie de secretariat literar în România, prin minuțiozitatea și atenția cu care s-a ocupat de spectacolele la care a lucrat, dar și prin generozitatea cu care „a sfătuit” zeci de secretari literari din țară, însoțindu-i pas cu pas în carierele lor, trăind emoțiile reușitelor și dramele teatrale la intesitate maximă. Este căsătorită, din 1965, cu Alexandru Pop, inginer chimist, pasionat de filosofie și alchimie și cu care are doi băieți, Flaviu și Mihnea și patru nepoți: Alex, Theodor, Victor și Anamaria.
Lupta pe care a dus-o și o duce și astăzi Vetuța Pop pentru statutul secretarului literar pleacă din convingerea ei – justă de altfel – că acesta este un intelectual de lux, mereu în umbră, modest și generos, a cărui muncă nu se poate împlini decât împreună cu ceilalți.[1]
Membră în A.T.M până în 1990, apoi membră în UNITER din 1990 şi A.I.C.T. (Asociaţia Internaţională a Oamenilor de Teatru) din anul 1996, dar și, din anul 2000, a Fundaţiei Academia Civică – Filiala Oradea, Vetuța a colaborat la ziarele locale: Crişana, Noua Gazetă de Vest, Ţara Crişurilor, Caiete orădene, Jurnal bihorean și la revistele: Familia, Apostrof, Adevărul literar şi artistic, Scena, Teatrul, Teatrul azi. Între anii 2000-2004 a predat, ca profesor asociat, Istoria teatrului universal şi Teoria dramei la Facultatea de Arte (secţia Teatru) din cadrul Universităţii Oradea.
A realizat, ca orice secretar literar dedicat teatrului pe care-l slujește mai mulți ani, monografia companiei din Oradea, un volum impresionant la nivel de detalii repertoriale și exactitate a datelor: Teatrul românesc la Oradea. Perspectivă monografică, Ed. Revista Familia, 2000 (coordonator şi autorul unor capitole). Și-a adunat, atent, în paginilor cărților proprii, interviurile realizate pentru caietele program – în volumul Teatrul din interior, teatrul din culise (2005), cronicile – impresionante ca număr, peste 300 – și interviuri/portrete în cele două volume reunite sub titlul Teatrul: Intrigă și iubire (2017), povești personale și teatrale în volumul Istorii și Isterii teatrale (2003).A realizat un volum Ariel din spatele scenei (Presa Universitară Clujeană, 2021, coordonat împreună cu Raluca Sas-Marinescu) care reunește mărturii ale secretarilor literari din România, de toate vârstele, în încercarea, eternă, de a-i reda secretarului literar poziția și demnitatea pe care le merită. Din paginile acestei cărți transpare o doleanță comună a tuturor secretarilor literari din România, pe care Vetuța o evocă la orice lansare: ”mai puțină administrație și mai mult teatru”
A colaborat cu articolul „Actori români contemporani”, la vol. Das Rumänische theater nach 1989 – coordonat de Alina Mazilu şi Irina Wolf, Ed. Frank &Timme, Berlin, 2010.
Este unul dintre cei mai importanți traducători din limba rusă, datorită ei avem traduceri ”proaspete” din Cehov publicate în volumele Teatru A.P. CEHOV, în două volume, Ed. Minerva, București, 2008, dar și cele două volume cu același titlu, publicate de Tracus Arte în 2014, cuprinzând piesele: Unchiul Vanea, Pescăruşul, Trei surori, Livada de vişini, Ivanov, Platonov şi piesele într-un act: Cântecul lebedei, Cerere în căsătorie, Nunta, Ursul, Tragedian fără voie, Noaptea de dinaintea judecăţii, Despre efectul dăunător al tutunului, La drumul mare. A tradus, pe parcursul anilor, diverse piese din dramaturgia rusă și bulgară, jucate peste tot în țară: la Teatrul Naţional din Cluj, Teatrul Nottara, Teatrul Regina Maria Oradea, Teatrul Dramatic Constanţa, Teatrul Maria Filotti Brăila, Teatrul I.D.Sârbu Petroşani, Teatrul de Nord Satu-Mare. A făcut, constant, traduceri și dramaturgie de scenă pentru regizorii care au invitat-o alături de ei.
Ca secretar literar a impus un set de reguli care au devenit normă pentru cei care vin după ea, având și generozitatea, ca după pensionare, să se ocupe atent de „predarea ștafetei” la Teatrul Regina Maria din Oradea. A conceput un număr impresionat de caiete program, la spectacolele la care a lucrat: „pur și simplu nu-mi plăcea ca în caietele-program să public, mereu și mereu, informații despre autorul piesei (relativ ușor de procurat), știind că publicul e interesat să afle amănunte legate mai ales de spectacol și de actori.”[2] Își dezvoltă, astfel, un stil unic de conversație cu artiștii, cu răbdare și cu o uriașă toleranță în raport cu lucrurile mărute, spicuiește din viețile acestora și construiește materiale – cărți, articole, caiete pogram – ce puse cap la cap recompun o întregă memorie teatrală. De altfel, din aceeași răbdare și curiozitate, combinate cu rigoare și disciplină, lasă în spate o uriașă corespondență cu oameni de teatru – și nu numai – care, catalogată și aranjată, ar putea constitui un volum în sine. În arhiva Laboratorului de Teatrologie Digitală al Facultății de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai se află întreaga corespondență purtată cu autori, personalități, artiști, etc. în decursul a patru decenii.
Arhiva teatrului din Oradea este una dintre cele mai bine puse la punct arhive teatrale din România în condițiile în care, e un lucru știut, puțini secretari literari au avut tenacitatea de a organiza dosarele de spectacol, de a le păstra complete și de a le aranja într-o arhivă accesibilă, ordonată și completă. Și și cei care au avut această disciplină au abandonat lupta cu conducerile teatrelor pentru păstrarea acestor arhive. Vetuța nu. S-a asigurat ca după pensionarea ei îi urmează la cârma secretariatului literar oameni cel puțin la fel de curioși și disciplinați ca ea, pe care i-a instruit și pregătit, încredințându-se că încă o bună perioadă de timp, de acum înainte, aceste arhive sunt păstorite cum trebuie.
Florica Ichim, critic de teatru și prietenă de-o viață a Elisabetei Pop, spunea:
„meseria de actor este o meserie înfiorător de grea. Iar criticul nu este decât un spectator specializat, profesionist. Pe Vetuţa am silit-o să scrie pentru că este totdeauna tulburătoare dragostea când o vezi în stare pură. Ori ea iubeşte teatrul şi oamenii din teatru neclintit. Vetuţa e toată numai iubire. Ea are un soi de dragoste la care nu se poate să nu te întorci tot cu dragoste. Ne-am adunat cu toţii aici ca să slăvim o iubire.”[3]n
Adoptând această formă de existență, Elisabeta Pop își face autoportretul în peste cincizeci de pagini – în prefața volumelor Teatrul: intrigă și iubire, povestindu-și parcursul teatral marcat de întâlniri importante: de la Marietta Sadova la Victor Ioan Frunză, de la Radu Penciulescu la Alexandru Darie, de la Constatin Noica la i.D.Sârbu. De la fiecare actor, regizor, scenograf, scriitor, Vetuța se umple cu viață și duce mai departe, cu ea, pentru spectatori, bucuria de trăi întru teatru:
„E și motivul pentru care amestec aici, de-a valma, teatrul cu viața mea. Dar ce înseamnă oare «viața personală» a unui om de teatru? Nu spun, neapărat un secretar literar…(…) Da, așa e, mereu am amestecat viața mea, a familiei mele și a altora, cu teatrul și niciodată, până la sfârșit, nu va fi altfel.”[4]
Toate cărțile, articolele și conferințele susținute de Elisabeta Pop sunt împachetate stilistic într-o haină a accesibilității din care transpare fidelitatea autoarei pentru meseria de secretar literar: totul împreună cu artiștii, în slujba spectatorului. Fiecare intervenție de-a ei ascunde o poveste, o întâmplare, o anecdotă – mai ales evocările din perioada comunistă în care „luptele teatrale” erau de cu totul altă natura. Printre rânduri se citește, însă, de fiecare dată, poziția criticului care amendează derapajele, subliniază reușitele și păstrează vie experiența întâlnirii umane. Despre actori spune că sunt:
„… inteligenți, talentați, orgolioși, nemulțumiți, gălăgioși, agresivi, pătimași, cinici, puși pe harță – unii; blânzi, comozi, dar nu indiferenți – alții, toți însă cu grijă mare pentru ce fac și cum le trece viața… mai ales cea scenică, artistică. Între timp ei repetă și joacă, joacă și repetă cuminți și sfioși, devenind, seară de seară, personaje. Singura lor preocupare, singura lor dorință, singurul lor ideal, este să joace, să joace, să joace – și marea lor nefericire este să stea, să nu fie distribuiți, să-i uite spectatorii… Chiar și revolta unora, reală de altfel, pare o scenă dintr-un spectacol. Sau chiar este?”[5]
Elisabeta Pop a fost distinsă în 2006 cu Diploma Pro Meritis din partea Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Oradea și cu Premiul pentru întreaga activitate în cadrul Galei UNITER, iar în 2008 cu Premiul G.M.Samarineanu din partea revistei Familia.
Continuă să scrie cronici, mai ales la cărțile de teatru, să vadă spectacole și să le comenteze în stilul ei inconfundabil, cu zâmbetul pe buze, să participe la lansări de carte și să-și exprime opiniile despre evenimentele din lumea teatrului.
Raluca Sas-Marinescu
Iulie 2023
Identificator obiect digital: https://doi.org/10.47383/DMTR.04.10
Note:
[1] Citările fără sursă precizată provin din conversațiile personale purtate cu Elisabeta Pop pe parcursul mai multor ani.
[2] Pop, Elisabeta, Teatrul din interior, teatrul din culise, ed. Biblioteca revistei familia, 2005, pagina 5
[3] Florica Ichim despre Vetuța Pop la lansarea volumelor Teatru: Intrigă și Iubirea, Oradea, octombrie 2017, consemnat în Bihon Online, 2 oct. 2017 „Un om cu vocaţia prieteniei: Elisabeta Pop”.
[4] Pop, Elisabeta, „De la Irkuțk la… Hollywood. Ce mai poveste…” în Ariel din spatele scenei, Presa Universitară Clujeană, 2021, pagina 120
[5] Pop, Elisabeta, prefața la volumul Teatrul din interior. Teatrul din culise, ed. Biblioteca Revistei Familia, 2005, pagina 5
Cărți
Elisabeta Pop, Teatrul: Intrigă și Iubire – Timpul ce mi-a mai rămas, volumul 2, Oradea,Editura Biblioteca Revistei Familia, 2017
Elisabeta Pop, Teatrul: Intrigă și Iubire, volumul 1, Oradea,Editura Biblioteca Revistei Familia, 2017
Elisabeta Pop, Teatrul din interior, teatrul din culise, Oradea,Editura Revista Familia, 2005
Elisabeta Pop, Istorii şi isterii teatrale, Arad, Editura Nigredo, 2003
Volume coordonate:
Elisabeta Pop, Raluca Sas-Marinescu , Ariel din spatele scenei, Cluj Napoca, editura Presa Universitară Clujeană, 2022
Elisabeta, Pop – Teatrul românesc la Oradea. Perspectivă monografică. Oradea, Editura Revistei Familia, 2000
Traduceri
A.P.Cevov, Opere, vol 1 și vol 2, București, editura Tracus Arte, 2014
A.P. Cehov, Teatru, București, editura Minerva, 2008
A.P. Cehov, La drumul mare, piesă într-un act – nepublicată
Numai fluturii sunt liberi de Leonard Gershe, în regia lui Ottó Szombati-Gille, Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 24.03.1992
Cele trei nopți ale unei iubiri de Miklós Hubay, în regia lui Dan Alecsandrescu, Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 26.02.1987
Variațiuni pe tema dragostei de Aliosin Samuil, în regia lui Mircea Cornișteanu, Teatrul „Constantin I. Nottara”, București, 17.10. 1984
Față-n față de Dragomir Asenov, în regia lui Eugen Țugulea, Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 10.04.1984
Inimă de cristal de Lev Ustinov, regia Ottó Szombati-Gille, 02.10.1979
Adaptări, dramatizări
Duminica oamenii n-au porecle după Marin Sorescu, regia Petre Panait, Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 14.10.2007
Dor de Eminescu după Mihai Eminescu, regia Eugen Harizomenov, Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 21.01.1988
Anotimpul discret după Ștefan Augustin Doinaș, regia Serviu Savin, Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 30.05.1987
Interviuri
Elisabeta, Pop, „Un vis mai vechi: școală de teatru gratuiră pentru copii talentați” – interviul cu Sebastian Lupu, Teatrul azi, 2019, nr. 3-4, pagina 100
Elisabeta, Pop, „Teatrul zilelor noastre, așa cum îl vede regizorul Petru Vutcărău”, Teatrul azi, 2019, nr. 1-2, pagina 120
Elisabeta, Pop, „Încerc să creez o echipă cu care să colaborez bine” – interviu cu Elvira Platon Râmbu, Teatrul azi, 2019, nr. 1-2, pagina 116
Elisabeta, Pop, „Ce fel de actriță sunt? Pornesc mereu de la mine și construiesc o altă variantă a mea…” – interviu cu Anda Tămășanu, Teatrul azi, 2016, nr. 10-11, pagina 125
Elisabeta, Pop, „Scurtă și nu prea… convorbire cu regizorul și managerul Radu Dinulescu”, Teatrul azi, 2015, nr. 1-3, pagina 264
Elisabeta, Pop, „Preambul la Zilele Caragiale, Craiova” – interviu cu Mircea Cornișteanu, Teatrul azi, 2012, nr. 12, pagina 10
Elisabeta, Pop, „La teatrul din Oradea bate vânt de schimbare” – interviu cu Daniel Vulcu, Teatrul azi, 2010, nr.11-12, pagina 76
Elisabeta, Pop, „Da, nu mă omor cu firea după poezie, nici s-o citesc, nici s-o recit” – interviu cu Richard Balint, Teatrul azi, 2009, nr.8-10, pagina 155
Elisabeta, Pop, „Interesul meu pentru teatru s-a născut la Oradea” – interviu cu Antonella Capele-Pogăceanu, Teatrul azi, 2008, nr.3-4, pagina 69
Elisabeta, Pop, „Ion Mâinea: Învățătura de la tatăl meu – ”dacă tot te apuci de un lucru, atunci fă-l bine” – m-a condus în viață”, Teatru azi, 2005, nr. 6-8, pagina 66
Elisabeta, Pop, „Cu Alexandru Colpacci despre teatru și despre viața noastră”, Teatru azi, 2005, nr.1-3, pagina 60
Elisabeta, Pop, „În județul Bihor: Un nou teatru popular muncitoresc”, Teatrul, 1980, nr.10, pagina 14
Premii:
Diploma Pro Meritis din partea Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Oradea, 2006
Premiul UNITER pentru întreaga activitate, 2006
Premiul G.M.Samarineanu din partea revistei Familia, 2008
Elisabeta, Pop, „Să uităm sau să ținem minte?”, Apostrof, 2020, nr.4
Elisabeta, Pop, „Despre singurătate și pustiu”, Teatrul azi, 2020, nr. 3-4, pagina 207
Elisabeta, Pop, „O tragedie a iubirii dispărute”, Teatrul azi, 2020, nr.1-2, pagina 182
Elisabeta, Pop, „Despre credință și nu numai…”, Teatrul azi, 2020, nr. 1-2, pagina 178
Elisabeta, Pop, „Spre Occident, cătinel… cătinel”, Teatrul azi, 2019, nr.5-6, pagina 263
Elisabeta, Pop, „Frica… altfel”, Teatrul azi, 2019, nr. 3-4, pagina 146
Elisabeta, Pop, „Încă un Hamlet… de provincie”, Teatrul azi, 2019, nr. 1-2, pagina 171
Elisabeta, Pop, „Despre boală și suferință, altfel… BUM-BUM, e grozav s-o iei razna!”, Teatrul azi, 2018, nr. 5-6, pagina 198
Elisabeta, Pop, „Plăcerea ca sursă a energiei fără moarte…?”, Teatrul aziI,2018, nr. 5-6, pagina 191
Elisabeta, Pop, „Pe jumătate cântec, pe de-a-ntregul… un spectacol greu de uitat”, Teatrul azi, 2018, nr. 3-4, pagina 124
Elisabeta, Pop, „Ibsen versus Zholdak”, Teatrul azi, 2017, nr. 7-9, pagina 196
Elisabeta, Pop, „Poem dramatic cu îngeri, oratoriu pe unsprezece voci?”, Teatrul azi, 2016, nr. 7-9, pagina 170
Elisabeta, Pop, „Hamlet cu fum(uri?)”, Teatrul azi, 2016, nr. 7-9, pagina 165
Elisabeta, Pop, „Spectacol supraetajat”, Teatrul azi, 2016, nr. 3-4, pagina 212
Elisabeta, Pop, „Când tragi linia finală, contează doar lucrurile eseniale”, Teatrul azi, 2015, nr. 7-9, pagina 318
Elisabeta, Pop, „Pledoarie simpatică pentru iubirea necondiționată a vieții”, Teatrul azi, 2015, nr. 4-6, pagina 205
Elisabeta, Pop, „VAVA între cer și pământ”, Teatrul azi, 2015, nr. 4-6
Elisabeta, Pop, „Milă pentru vinovat”, Teatrul azi, 2015, nr. 1-3, pagina 75
Elisabeta, Pop, „Brecht povestit de o mare artistă”, Teatrul azi, 2015, nr. 1-3, pagina 69
Elisabeta, Pop, „Zilele fericite nu pot fi trase la șapirograf”, Teatrul azi, 2014, nr. 5-6, pagina 112
Elisabeta, Pop, „Un spectacol… prea-prea și foarte foarte…”, Teatrul azi, 2014, nr. 1-2, pagina 199
Elisabeta, Pop, „Atacuri rapide și reflecții adânci…”, Teatrul azi, 2013, nr. 7-9, pagina 154
Elisabeta, Pop, „Un basm fermecător”, Teatrul azi, 2013, nr. 7-9, pagina 235
Elisabeta, Pop, „Un țipăt ce-ți străbate măruntaiele…”, Teatrul azi, 2013, nr. 5-6, pagina 160
Elisabeta, Pop, „Despre moarte și timp… altfel”, Teatrul azi, 2013, nr. 5-6, pagina 141
Elisabeta, Pop, „Comedia sfârșitului”, Teatrul azi, 2013, nr.5-6, pagina 126
Elisabeta, Pop, „O utilă propunere”, Teatrul azi, 2013, nr. 1-2, pagina 67
Elisabeta, Pop, „Cina cea de taină”, Teatrul azi, 2012, nr. 1-2, pagina 148
Elisabeta, Pop, „Actori care au găsit calea florii”, Teatrul azi, 2012, nr. 1-2, pagina 16
Elisabeta, Pop, Actori români contemporani în vol. Das Rumanische theater nach 1989, coordonat de Alina Mazilu şi Irina Wolf, Ed. Frank &Timme, Berlin, 2010
Elisabeta, Pop, „Artiști inofensivi?”, Teatrul azi, 2010, nr.9-10, pagina 277
Elisabeta, Pop, „magia piesei lui Vișniec”, Teatrul azi, 2010, nr. 6-8, pagina 241
Elisabeta, Pop, „Un festin artistic în salonul roșu”, Teatrul azi, 2010, nr. 3-5, pagina 169
Elisabeta, Pop, „Eterna putere a banului…”, Teatrul azi, 2010, nr. 1-2, pagina 189
Elisabeta, Pop, „Viața ca un spațiu periculos”, Teatrul azi, 2009, nr. 8-10, pagina 230
Elisabeta, Pop, „Mușcăm din noi înșine, ca din fructul oprit”…, Teatrul azi, 2009, nr.8-10, pagina 220
Elisabeta, Pop, „Fericită și liberă ca un pescăruș…?”, Teatrul azi, 2009, nr. 5-7, pagina 253
Elisabeta, Pop, „Iernile vin și trec”, Teatrul azi, nr. 5-7, 2009, pagina 245
Elisabeta, Pop, „Mamă, tată, fiu, fiică”, Teatrul azi, nr.3-4, 2009, pagina 276
Elisabeta, Pop, „Nu e timp pentru emoții…”, Teatrul azi, 2008, nr. 11-12, pagina 201
Elisabeta, Pop, „Hohotind de râs cu mortul în casă”, Teatrul azi, 2008, nr.5-7, pagina 165
Elisabeta, Pop, „Ispitele lui Bogdán Zsolt”, Teatru azi, 2008, nr.5-7, pagina 160
Elisabeta, Pop, „Boliloc –teatru, dans, marionete, magie…”,Teatrul azi, 2008, nr.3-4, pagina 219
Elisabeta, Pop, „Poveștile sunt ca visele: încep frumos și se termină brusc…”, Teatrul azi, 2008, nr.3-4, pagina 168
Elisabeta, Pop, „Despre oameni, ca niște bagaje cu bombe”, Teatrul azi, 2008, nr.10-12, pagina 193
Elisabeta, Pop, „Exuberance is Beauty”, Teatrul azi, 2007, nr. 8-9, pagina 186
Elisabeta, Pop, „O viață despuiată de iluzii”, Teatrul azi, 2007, nr.5-7, pagina 196
Elisabeta, Pop, „Dacă e toamnă, e… vis”, Teatrul azi, 2007, nr.3-4, pagina 192
Elisabeta, Pop, „Îmi dați o țigară? Sau măcar un foc?”, Teatrul azi, 2007, nr.1-2, pagina 122
Elisabeta, Pop, „Comedii vesele și triste”, Teatrul azi, 2006, nr.12, pagina 39
Elisabeta, Pop, „Dosvidania, Lenin, good bye, Joyce, au revoir, Tzara”, Teatrul azi, 2006, nr.5-6, pagina 116
Elisabeta, Pop, „Shakespeare e departe…”, Teatrul azi, 2006, nr.3-4, pagina 125
Elisabeta, Pop, „Ce curios, ce curios și ce bizar”, Teatrul azi, 2006, nr.1-2, pagina 178
Elisabeta, Pop, „Ultimul dans”, Teatrul azi, 2005, nr. 9-10, pagina 219
Elisabeta, Pop, „Un roman muzical”, Teatrul azi, 2005, nr.6-8, pagina 166
Elisabeta, Pop, „O șansă pentru clujeni”, Teatrul azi, 2005, nr. 4-5, pagina 86
Elisabeta, Pop, „Cherchez la femme!”, Teatrul azi, 2004, nr.11-12, pagina 123
Elisabeta, Pop, „Alt polonez despre alți emigranți, Teatrul azi, 2004, nr.9-10, pagina 113
Elisabeta, Pop, „Publicul este invitat să râdă”, Teatrul azi, 2004, nr. 4-5, pagina 73
Elisabeta, Pop, „Călăi și victime, împreună”, Teatrul azi, 2004, nr.3, pagina 73
Elisabeta, Pop, „Labiș altoit pe… Ionesco”, Teatrul azi, 2004, nr.1-2, pagina 80
Elisabeta, Pop, „Publicul s-a amuzat copios”, Teatrul azi, 2003, nr.11-12, pagina 125
Elisabeta, Pop, „Blaha Lujza”, Teatrul azi, 2003, nr.9-10, pagina 110
Elisabeta, Pop, „Ce scurtă e vara”, Teatrul azi, 2003, nr.6-8, pagina 94
Elisabeta, Pop, „Lasă tobele să tacă”, Teatrul azi, 2003, nr.3-5, pagina 121
Elisabeta, Pop, „O premieră absolută”, Teatrul azi, 2003, nr.1-2, pagina 67
Elisabeta, Pop, „Sărbătoare cu rezerve”, Teatrul azi, 2002, nr. 6-9, pagina 108
Elisabeta, Pop, „Cabaret cu măști”, Teatrul azi, 2002, nr.3-5, pagina 73
Elisabeta, Pop, „Și răul prinde bine la ceva”, Teatrul azi, 2002, nr.1-2, pagina 92
Elisabeta, Pop, „La Arad – Umbre sfinte și mere de aur”, Teatrul azi, nr.8-10, pagina 71
Elisabeta, Pop, „Săli pline, săli pline”, Teatrul azi, nr.8-10, pagina 113
Elisabeta, Pop, „Din toate timpurile, iubirea…”, Teatrul azi, 2001, nr.5-6, pagina 90
Elisabeta, Pop, „Un café-théâtre în Teatru”, Teatrul azi, 2001, nr.3-4, pagina 76
Elisabeta, Pop, „Foc și cruce”, Teatrul azi, 2001, nr.1-2, pagina 75
Elisabeta, Pop, „Delir în doi, în trei, în câți vrei”, Teatrul azi, 2000, nr.10-11, pagina 87
Elisabeta, Pop, „I-ar fi plăcut și autorului”, Teatrul azi, 2000, nr.7-9, pagina 78
Elisabeta, Pop, „Cu simplitate despre ”micul orășel””, Teatrul azi, 2000, nr.3-4, pagina 79
Claudiu Groza, „Un tratat de practică teatrală”, Tribuna, nr.480, septembrie 2022, pagina 32
Cristina Modreanu, „Un roma teatral pe mai multe voci. Mărturiile lui Horațiu și ce mai face Ariel”, Scena.ro, nr.58 (4), 2022, pagina 39
Carmen Mihalache, „Ariel povestind aventuri din lumea scenei”, Ateneu, iulie-august 2022
Valentin Chifor, „Despre frumusețea unei meserii ascunse”, Teatrul azi, 2022, nr.7-8, pagina 169
Miruna Runcan, „Ariel din spatele scenei – recuperarea demnității și farmecul unei profesiuni”, Observator Cultural, 14 august 2022
Ioana Toloargă, „O viață întru teatru”, Apostrof, 2020, nr. 1