Tudose, Sergiu
12 februarie 1936
28 decembrie 2018
Actor
Sergiu Tudose era, prin alianță, nepotul lui George Popovici, actorul de la Teatrul Național din Iași căsătorit cu sora mamei. Unchiul a fost destul de rezervat când a aflat de dorința lui de-a da examen la Teatru. Nici tatăl, preot de meserie, n-a fost încântat auzind că Sergiu al său vrea să se facă actor. Ca orice părinte, și-ar fi dorit să aibă o meserie mai predictibilă, medic, de pildă. Peste ani, când fiica artistului, Catinca, crescută în mediul teatral (mama, Violeta Popescu, era actriță și ea la același Național), a decis să le calce pe urme, a avut el însuși ezitări. ″Este o meserie minunată, dar e o meserie tare nesigură. În momentul în care te pui în poziția unui tată, vrei să-i asiguri copilului tău un lucru bănos, sigur, ca să aibă o viață frumoasă, liniștită, cu de toate. Dar actoria asta este o hăituială permanentă. […] Toți pornesc cu un vis pe care vor să și-l împlinească, dar nu se știe cum va fi visul ăsta.″[1]
A fost admis la facultate din a doua încercare și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” din București, promoția 1959, la clasa profesorului Alexandru Finți. Aproape întreaga grupă a ajuns la Botoșani unde, într-o clădire nouă, Teatrul Dramatic devenea Teatrul “Mihai Eminescu”. Politica comunistă a vremii îi obliga pe absolvenți să se angajeze pe baza unei repartiții de stat în teatrele care aveau nevoie de actori. Era un soi de apostolat, numit stagiu, de minim trei ani, când nu se putea pleca, apoi șansa de a se transfera într-un alt teatru, într-un oraș mai mare, devenea posibilă. Începutul (1959-1962) a fost, practic, o continuare a studiilor, la un alt nivel, pe o scenă profesionistă, cu foștii colegi (Adela Mărculescu, Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu etc.). Era deja o trupă în adevăratul sens al termenului ei teatral, rodată, chiar dacă încă lipsită de experiență. Experiența a venit rapid, căci rolurile curgeau. Perioada botoșăneană a fost bogată, primul rol al lui Tudose e Brighella în Mincinosul de Carlo Goldoni (regia Radu Miron, 1959). Alexandru Finți i l-a încredințat pe Chiriac în O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale (1959), iar Ion Șahighian, în ultimii ani ai carierei, după ce fusese înlăturat de la conducerea Teatrului Armatei (actualul Teatru ″C.I. Nottara″ din București), l-a distribuit în alte câteva partituri consistente. Pentru tânărul actor Sergiu Tudose, a fi sub îndrumarea scenică a lui Șahighian a însemnat o mare șansă. A fost, în regia acestuia, Ferdinand în Intrigă și iubire de Friedrich Schiller (1960), Biondello în Femeia îndărătnică de William Shakespeare (1960), Nae Cațavencu în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale (1961).
Într-un articol din Gazeta literară, Călin Căliman îi remarca lui Tudose însușirile etalate în rolul Cheryl din Celebrul 702 de Alexandru Mirodan (regia Ariana Kunner Stoica) scriind că ″face un adevărat tur de forță în portretizarea eroului principal, prezentându-l în lumina lui adevărată, foarte umană″[2]. Sesizarea esenței personajului, strădania de a-l profila din cât mai multe unghiuri pentru a-l face credibil în ochii spectatorilor va fi una dintre liniile care i-au definit abordările scenice.
Sezonul teatral 1962-1963 începe pentru Sergiu Tudose ca actor la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Iași, cu Iosca în Nuntă la castel de Sütö András, regia Teofil Vîlcu. Era punctul de plecare într-o altă etapă a carierei, pe ″cea mai veche scenă a țării″, la a cărei strălucire avea să contribuie masiv prin personajele întruchipate.
În această profesiune în care a pășit cu ambiție și curaj, Sergiu Tudose
″s-a construit zi de zi printr-o continuă deslușire a secretelor meseriei şi o însușire a lor în cheie proprie. A fost capabil de un asemenea greu travaliu şi de aşa de multe reușite, deoarece a abordat fiecare partitură după o pregătire prealabilă deschisă spre toate zările. A recurs la lecturi ample, la hermeneutici subtile şi lămuritoare şi şi-a compus personajele întâi şi întâi mental. Le-a cizelat la capătul unor îndelungi dialoguri cu regizorii, uneori exasperante pentru acești dirijori de spectacole.″, sintetizează Grigore Ilisei.[3]
S-a aflat în distribuțiile creațiilor scenice realizate de Crin Teodorescu (Dincă în Bălcescu de Camil Petrescu, 1964; Peter Niels în Din jale se întrupează Electra de Eugene O’Neill, 1966), Valeriu Moisescu (Trofimov în Livada de vișini de A.P. Cehov, 1978), Mirel Ilieșiu, Sanda Manu, Sorana Coroamă, Aureliu Manea (Corifeu în Filoctet de Sofocle, 1967), Anca Ovanez Doroșenco (Talthybiu în Troienele de Euripide, 1961; Hugh Evans în Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare, 1972), Alexandru Dabija (Șarl în Chirița în provincie de Vasile Alecsandri, 1981; Isidoro în Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, 1999) Cătălina Buzoianu, Dan Nasta (John Worthing în Ce-nseamnă să fii onest de Oscar Wilde, 1971; Filip al II-lea în Don Carlos de Schiller, 1980), Dragoș Galgoțiu (Hieron în Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, 1986), Nicolae Scarlat, Silviu Purcărete, Alexandru Hausvater (Bătrânul rabin în Teibele și demonul ei de Isaac Bashevis Singer, 1998; Gaev în Livada de vișini de A.P. Cehov, 2000) etc.
În Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill (regia Sorana Coroamă, 1967) criticul de teatru N. Barbu sublinia progresele creative incontestabile ale actorului în traseul de la roluri de mai mică întindere la cele mai complexe, aici James Tyrone Jr., în elaborarea cărora contează și experiența. Cronicarul scria că ″Sergiu Tudose a avut pentru prima oară ocazia de a susține un rol dificil ca întindere și adâncire psihologică. A izbutit în ansamblu, a tradus mișcător, în câteva momente, datele sufletești contradictorii ale personajului, dovedind că jocul nuanțat, cu pauze menite să aprofundeze și izbucniri nervoase, nu-i este inaccesibil.″[4] Rolurile numeroase, colaborările cu directori de scenă cu retorici diverse, genurile dramatice diversificate, disciplina profesională riguroasă au reprezentat modalitățile prin care Sergiu Tudose a evoluat ca actor.
Cătălina Buzoianu l-a inclus în multe dintre piesele puse în scenă în perioada ei ieșeană, în primii ani din cariera scenică. A fost Trigorin în Pescărușul de A.P.Cehov (1969), Alecu în Iașii în carnaval de Vasile Alecsandri (1972), Șoimul în Istoria Ieroglifică după Dimitrie Cantemir (1973, spectacol distins cu Premiul Academiei Române), Polixen în Poveste de iarnă de William Shakespeare (1974 – Mira Iosif scria în cronica spectacolului despre ″farmecu-i știut, fără eforturi speciale de adâncire a sensurilor″[5]).
A jucat sub coordonarea lui Mirel Ilieșiu, celebrul cineast specializat în filme documentare, în Față-n față cu teatrul (1983), un coupé Ion Sava, compus din farsa Lada și tragicomedia Iov, prefațate și legate de fragmente din Paricidul. Adaptarea o făcuse tot Mirel Ilieșiu, care a și imaginat spectacolul fix la o jumătate de veac de la angajarea inovatorului Ion Sava ca regizor artistic al teatrului ieșean. Intențiile mizanscenei erau ambițioase, regizorul dorind ″o încercare de a dramatiza conceptul de teatralitate a teatrului a(l) lui Sava-teatratorul.″[6] În distribuție erau reuniți Teofil Vâlcu, Adrian Tuca, Virgil Raiciu, Florin Mircea, Violeta Tudose, Doina Deleanu, Despina Marcu, Petru Ciubotaru, Cornelia Gheorghiu, Monica Bordeianu, Carmen Barbu etc. Lui Sergiu Tudose i-a revenit rolul Fratele Volodea (în Iov) în care ″face un veritabil recital de virtuozitate comică, cu o valoare independentă de demonstrație pe ansamblu.″[7]
Reușea în egală măsură în ceea ce constituie adevăratele încercări ale oricărui actor, rolurile pentru care aparent nu se potrivește, în construcția cărora mobiliza resurse interioare nebănuite. O asemenea partitură i-a revenit în Tango de Slawomir Mrožek (1978, regia Cristian Hadji-Culea, scenografia Dan Jitianu), într-o redutabilă companie de scenă – Anny Braesky, Marcel Finkelescu, Emil Coșeru, Liana Mărgineanu, Teofil Vâlcu, Cornelia Gheorghiu, actorii de vârf ai trupei din acel moment, din diverse generații, dar foarte omogeni ca stilistică interpretativă. Într-o cronică a spectacolului, profesorul Al. Călinescu remarcă succesul montării și contribuția fiecăruia dintre artiști la succesul de echipă. Despre Edekul lui Sergiu Tudose, semnatarul subliniază provocarea creativă: ″A avut, poate, misiunea cea mai grea, trebuind să lupte mai întâi cu datele sale fizice, care nu-l recomandau pentru rol.″[8] Orice actor are, însă, și o interioritate pe care interpretul a utilizat-o inspirat pentru decuparea personajului în datele înscrise de dramaturg în text și de regizor la rampă. Al. Călinescu continua referințele la reușita lui Sergiu Tudose:
″actorul impune însă treptat imaginea adevăratului Edek, stupid dar cumplit de periculos, idiot, dar teribil de agresiv. Remarcabil este interpretul în tabolul final, din clipa uciderii lui Arthur, continuând cu «preluarea puterii» și culminând cu dansul grotesc, cu țopăiala sinistră la care Edek participă, alături de un Eugen dezmembrat și cu un rânjet plin de bunăvoință, cu toate fibrele ființei sale rudimentare. Secvența finală este momentul de vârf al unui spectacol de teatru adevărat.″[9]
L-am văzut pe Sergiu Tudose în multe dintre creațiile scenice. Era un actor cerebral, analitic, cu o evidentă inteligență artistică, cu o constituție atletică conservată până în ultimii ani ai profesiunii, care-i sublinia expresivitatea corporală, cu un timbru ușor abraziv, o rostire elegantă, cu indiscutabile calități vocale (etalate în spectacole musicale). Am avut ocazia și să-l urmăresc în procesul de construire a rolului Cotrone pentru Uriașii munților de Luigi Pirandello (regia Silviu Purcărete, 2009). Era foarte implicat, simțea nevoia să lămurească în discuții cu regizorul tot ceea ce considera că e esențial în portretizarea personajului. Își realiza cu conștiinciozitate și inventivitate toate exercițiile de improvizație pe care Purcărete le dădea celor din echipă în primele faze ale repetițiilor. Regizorul lucrează în acest sistem de activare a energiilor creative comune, multe dintre rezolvările de pe parcurs regăsindu-se în varianta din seara premierei.
Zilov din Vânătoare de rațe de Alexandr Vampilov a fost creaţia pentru care a primit în 1982 „Premiul pentru cel mai bun actor”, acordat de ATM, organizaţia de breaslă. A lucrat atunci cu regizorul Nicolae Scarlat. ″Creația lui Sergiu Tudose este revelatoare prin sinceritatea și tensiunea sentimentelor. Zilov, în interpretarea sa, trăiește o existență tragică, sufocată de ipocrizie și prejudecăți, plânsul său cutremurător exprimând gânduri și sentimente tulburătoare.″[10]
Criticul de teatru Ștefan Oprea, care i-a urmărit constant evoluția artistică, apreciază că ″Sergiu Tudose realizează o creație de excepție, o atât de exactă și de adâncă înțelegere a psihologiei unui personaj, o atât de adecvată abordare a lui, cu mijloace atât de sigure, de bine stăpânite se întâlnește rar. […] El joacă foarte concentrat, își menține personajul într-o permanentă tensiune psihologică, îi impune un ritm febril care dictează și ritmul spectacolului.″[11]
În Tatăl de August Strindberg (Dan Alexandrescu, 1989), împlinirea venea dintr-o abordare personalizată care se alia atât de bine cu desenul scriiturii dramatice, cu lectura regizorală, cu percepția proprie asupra Căpitanului. Interesant este că aici juca alături de Violeta Popescu (Laura) partenera sa și în viața civilă, context scenic în care cei doi s-au aflat de mai multe ori (Don Carlos de Fr. Schiller, Vânătoare de rațe de Al. Vampilov, Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee, Cabotinul de John Osborne – în ultimele două chiar alături de Catinca Tudose etc.). Distribuirea unui cuplu în roluri similare celor din viața privată devine o interesantă situație de creație, în care detașarea de datele factualității conjugale și încărcarea cu profilul personajului ficțional e miza creativă. I-a reușit. Natalia Stancu remarca ″agitația continuă și dezordonată (de insectă prinsă fără scăpare în plasa distrugerii) a protagonistului. Sergiu Tudose (Căpitanul) concepe personajul într-un du-te vino continuu, divulgându-i tumultul interior, slăbiciunea, teama și exasperarea – printr-o gesticulație amplă, surprinzătoare. Măiestria admirabilă a interpretului se vădește atât în dozajele și aliajele fine între dramatic și funambulesc, în tranzițiile imperceptibile de la o stare de normalitate la una de teroare și delir, cât și în efectele de contrast ale compoziției – actorul ieșean cucerind tocmai prin complexitatea (hrănită din labilitate, echivoc psihic) ce o conferă acestui personaj de un tragic grotesc.″[12]
Activitatea scenică a lui Sergiu Tudose a fost completată prin activitatea de la catedră, la Facultatea de Teatru a Universității de Arte “George Enescu” din Iași. În anii 50, regimul comunist decisese desființarea institutului ieșean, iar în 1990, un grup de artiști, printre ei și Sergiu Tudose, intuind necesitatea unei forme de învățământ superior care să pregătească viitori actori, a inițiat demersurile de reînființare. Facultatea a primit avizele necesare și a început să funcționeze din 1990, cu Sergiu Tudose ca fondator, profesor, ulterior șef de catedră și de departament. A modelat trei serii de absolvenți, editând și cursul pe baza căruia a lucrat cu aceștia, Despre ceea ce trebuie să știe un viitor actor. A fost, pentru învățământul ieșean teatral un nou început atât de necesar.
Pe micul ecran a jucat în producțiile Mușatinii (1971), Explozie întârziată (1984), Oaspete în faptul serii (1985), Cu cărțile pe față (1993). A contribuit și la filme de lung metraj: Femeia visurilor (2005, regia Dan Pița, alături de Dan Condurache, Răzvan Vasilescu, Adrian Pintea, Olga Tudorache etc.), Noiembrie, ultimul bal (Dan Pița, interzis de cenzura comunistă), unde actorul ieșean ″interpret al maiorului Ortac, confirmă alesele lui calități de atâtea ori probate pe scenă.″[13]
Personalitate complexă, Sergiu Tudose nu a ocolit niciun perimetru din teritoriile artelor spectacolului. A fost actor de teatru, de film, a fost profesor, transferând din expertiza acumulată în sezoane de îndelungată activitate. Conectarea emoțională cu publicul s-a realizat în cazul lui Sergiu Tudose prin învestirea afectivă a cuvântului rostit cu sens și raționalitate critică în scenă. Aparenta distanțare sentimentală nu era decât punctul de start într-o rafinată comunicare cu privitorii, care l-au îndrăgit, pe care actorul i-a readus în sală prin fiecare nouă partitură asumată. Un registru larg (dramatic, comic, musical, teatru fizic) a fost posibil grație înzestrării cu calități actoricești fundamentale, pasiunii scenice, devotamentului și rigorii profesionale, curiozității artistice care l-a îndemnat să încerce prin fiecare nouă apariție poteci estetice pe unde nu mai umblase. Plăcerea căutării, îndrăzneala explorării relevau cu măiestrie creativă noi semnificații estetice.
O distincție importantă care a venit ca o recunoaștere a performanțelor sale artistice este Ordinul național ″Pentru merit″ în grad de Cavaler acordat de Președintele României (2002).
Oltița Cîntec
Iulie 2023
Identificator obiect digital: https://doi.org/10.47383/DMTR.04.13
Bibliografie
Barbu, Semnul cumpenei. Patru decenii de istorie a Teatrului Național ″Vasile Alecsandri″ Iași – 1942-1984, Antologie, note și indice de nume de Sorina Bălănescu, Editura ARTES, Universitatea de Arte “George Enescu” Iaşi, 2010
Cătălina Buzoianu, Magie, abur, vis…, Antologie teatrologică de Florica Ichim și Irina Zlotea, vol. I, București, Fundația Culturală ″Camil Petrescu″, Cheiron, 2018
Ștefan Oprea, Chipuri și măști, Iași, Cronica, 1996
Anca Maria Rusu (coord.), Școala ieșeană de teatru, Iași, Editura Artes, 2005
[1] https://suplimentuldecultura.ro/5765/sergiu-tudose-multi-dintre-actorii-de-astazi-nu-stiu-sa-moara-pe-pian/, consultat la 5 martie 2023
[2] Călin Căliman, ″Carnet teatral. Două piese originale la Botoșani″, Gazeta literară/15.05.1962.
[3] https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/actorul-cel-de-poveste-109406.html, consultat 5 iunie 2023.
[4] N. Barbu, Semnul cumpenei. Patru decenii de istorie a Teatrului Național ″Vasile Alecsandri″ Iași – 1942-1984, Antologie, note și indice de nume de Sorina Bălănescu, Editura ARTES, Universitatea de Arte “George Enescu” Iaşi, 2010, p. 376.
[5] Cătălina Buzoianu, Magie, abur, vis…, Antologie teatrologică de Florica Ichim și Irina Zlotea, vol. I, București, Fundația Culturală ″Camil Petrescu″, Cheiron, 2018, p. 84.
[6] Broșura spectacolului.
[7] Radu Șt. Mihail, ″Ion Sava pe scenă″, Cronica/ mai 1983.
[8] În revista Cronica/13 ianuarie 1978.
[9] Ibidem.
[10] George Grenoiu, ″Un spectacol eveniment″, Convorbiri literare, nr 2/februarie 1984.
[11] Cronica, nr 5/4 februarie 1983.
[12] Adevărul literar și artistic, 4 februarie 1990.
[13] Ștefan Oprea, ″Filme interzise″, în Cronica/6 aprilie 1990
Brgiella în Mincinosul de Carlo Goldoni, regia Radu Miron, Teatrul Dramatic Botoșani, 21.12.1958
Ion în Ediție specială de Mariana Pîrvulescu, regia Radu Miron, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 20.08.1959
Chiriac în O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Alexandru Finți, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 05.09.1959
Romeo Ionescu în Ziariștii de Alexandru Mirodan, regia Alexandru Finți, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 12.09.1959
Malcolm Stritton în Au ajuns la un oraș de J. B. Priestley, regia Alexandru Finți, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 19.09.1959
Andrei în Vlaicu și feciorii săi de Lucia Demetrius, regia Gheorghe Jora, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 16.01.1960
Nică în În căutarea extraordinarului de I. D. Șerban, regia Ion Șahighian, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 12.03.1960
Biondello în Femeia îndărătnică de William Shakespeare, regia Ion Șahighian, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 02.04.1960
Ferdinand în Intrigă și iubire de Friedrich Schiller, regia Ion Șahighian, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 16.09.1960
Avocatul în Încotro? de Otto Safranek, regia Eugen Aron Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 07.12.1960
Nae Cațavencu în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia Ion Șahighian, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 02.02.1961
Portarul în O zi de odihnă de Valentin Kataev, Regia Ariana Kunner Stoica, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 31.03.1961
Colonelul Pickering în Pygmalion de G. B. Shaw, regia Ariana Kunner Stoica, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 05.06.1961
Corul în Poveste din Irkuțk de Alexei Arbuzov, regia Valeriu Moisescu, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 04.11.1961
Cherill Sandman în Celebrul 702 de Alexandru Mirodan, regia Ariana Kunner Stoica, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 11.11.1961
Ilie Tărtăcuță în Milionarii de Ion Istrati, regia Eugen Aron, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 23.11.1961
Ciulin în Un iaz și o poveste cu haz de Natalia Gheorghiu, regia Corneliu Revent, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 24.02.1962
Băiatul în Adam și Eva de Aurel Baranga, regia George Teodorescu, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 21.05.1962
Nil în Micii burghezi de Maxim Gorki, regia Ariana Kunner Stoica, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani, 17.06.1962
Iosca în Nuntă la castel de Sütö András, regia Teofil Vîlcu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 20.11.1962
Pescar în Bulevardul Leningradului de Isidor Stock, regia Ion Olteanu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 13.12.1962
Lord Grey în Richard III de William Shakespeare, regia Mircea Marosin, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 17.01.1963
Kudrias în Furtuna de Alexandr Ostrovski, regia George Teodorescu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 23.04.1963
Piotrovski în Răzvan și Vidra de B. P. Hașdeu, regia Ion Olteanu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 24.09.1963
Student 2 în Prima întâlnire de Tatiana Sitina, regia Ion Lascăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 29.11.1963
Inovatorul în Șeful sectorului suflete de Alexandru Mirodan, regia George Rafael, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 20.01.1964
Traian în Titanic Vals de Tudor Mușatescu, regia Ion Lascăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 25.02.1964
Ezekiel în Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, regia Dinu Negreanu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 29.05.1964
Directorul în O femeie cu bani de G.B. Shaw, regia Dinu Negreanu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 02.07.1964
Dincă în Bălcescu de Camil Petrescu, regia Crin Teodorescu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri, Iași, 15.10.1964
Un mecanic în Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, regia George Rafael, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 26.11.1964
Britannicus în Britannicus de Jean Racine, regia Mircea Marosin, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 12.01.1965
Recitator în Spectacol festiv Vasile Alecsandri, regia Ștefan Dănicescu, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 11.09.1965
Marat în Bietul meu Marat de Aleksei Arbuzov, regia Virgil Raiciu, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 09.11.1965
Gervais în Becket de Jean Anouilh, regia Sorana Coroamă Stanca, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 19.01.1966
Peter Niels în Din jale se întrupează Electra de Eugen O’Neil, regia Crin Teodorescu, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 11.06.1966
Un actor în Căruța cu paiațe de Mircea Ștefănescu, regia N. Al. Toscani, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 29.09.1966
Sommer în Despot Vodă de Vasile Alecsandri, regia Crin Teodorescu, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 18.12.1966
Radu în Veac de iarnă de Ion Omescu, regia Ion Omescu și Crin Teodorescu, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 03.02.1967
Corifeu în Filoctet de Sofocle, regia Aureliu Manea, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 10.04.1967
James Tyrone Jr. în Lungul drum al zilei către noapte de Eugen O’Neil, regia Sorana Coroamă-Stanca, 25.05.1967
Annibale Baglioni în Nunta din Perugia de Alexandru Kirițescu, regia Soprana Coroamă Stanca, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 05.12.1967
Pascalide în Opinia publică de Aurel Baranga, regia Crin Teodorescu, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 05.03.1968
Cântărețul în Viața lui Galilei de Bertolt Brecht, regia Fritz Bennewitz, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 27.10.1968
Durac în Săgetătorul de Ion Omescu, regia Sorana Coroamă Stanca, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 14.12.1968
Talthybiu în Troienele de Euripide, regia Anca Ovanez Doroșenco, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 21.03.1961
Negustorul în Lumpacius Vagabundus de Johann Nestroy, regia Virgil Raiciu și Mauriciu Sekler, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 19.09.1969
Trigorin în Pescărușul de A.P.Cehov, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 11.11.1969
Shannon în Noaptea iguanei de Tennesse Williams, regia Soprana Coroamă Stanca, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 09.03.70
Zade în Pasărea în cuibul ei piere de Petru Ursache, regia Virgil Raiciu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 10.10.1970
Murad în Chiajna de Ion Luca, regia Dan Alexandrescu și Anca Ovanez Doroșenco, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 01.12.1970
John Worthing în Ce-nseamnă să fii onest de Oscar Wilde, regia Dan Nasta, , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 03.04.1971
Recitator în Marele joc, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 02.03.1972
Hugh Evans în Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare, regia Anca Ovanez Doroșenco, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 04.05.1972
Manuel în Ultimul șantaj de Claude Spack, regia Dan Nasta, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 18.06.1972
Alecu în Iașii în carnaval de Vasile Alecsandri, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 09.10.1972
Țăranul muntean în Povestea Unirii de Tudor Șoimaru, regia Miron Niculescu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 23.01.1973
Gheorghe în Sâmbătă la Veritas de Mircea Radu Iacoban, regia Mircea Radu Iacoban, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 15.03.1973
Gusev în Valentin și Valentina de Mihail Roscin, regia Anca Ovanez Doroșenco, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 13.04.1973
Mihu în Petru Rareș de Horia Lovinescu, regia Sorana Coroamă Stanca, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 07.05.1973
Polixen în Poveste de iarnă de William Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 04.04.1974
Pedro Chavez în Vânătoarea regală a soarelui de Peter Schaffer, regia Letiția Popa, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 15.02.1975
Neacșu în Noaptea de Mircea Radu Iacoban, regia Sorana Coroamă Stanca, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 25.05.1975
Dorante în Burghezul gentilom de Molière, regia Virgil Tănase, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 15.07.1975
Ignațiu în Ivona, Principesa Burgundiei de Witold Gombrowicz, regia Brandy Barasch, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 04.03.1976
Recitator în Râul, ramul de Val Condurache, regia Mihai Zirra, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 05.05.1976
Mercur în Amfitrion de Peter Hacks, regia Călin Florian, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 28.08.1976
Interpret în Evocări de Val Condurache, regia Cristian Hadji-Culea, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 09.12.1976
Emil Copilu în Reduta de Mircea Radu Iacoban, regia Sanda Manu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 10.12.1976
Gelu Ruscanu în Jocul Ielelor de Camil Petrescu, regia Tudor Florian, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 15.11.1977
Edek în Tango de Slawomir Mrozek, regia Cristian Hadji-Culea, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 27.12.1977
Trofimov în Livada de vișini de A.P. Cehov, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 21.12.1978
Von Schlettow în Căpitanul din Kopenick de Karl Zuckmayer, regia Cristian Hadji-Culea, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 02.03.1979
Gavril în Paznici de noapte de Stratis Karras, regia Sorina Mirea, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 14.07.1979
Cepurnoi în Copiii soarelui de Maxim Gorki, regia Sorina Mirea, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 23.02.1980
Șmil în Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Nicoleta Toia, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 20.09.1980
Filip al II-lea în Don Carlos de Schiller, regia Dan Nasta, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 27.11.1980
John în Noaptea tăcerii, noaptea singurătății de Robert Anderson, regia Nicoleta Toia, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 22.03.1981
Șarl în Chirița în provincie de Vasile Alecsandri, regia Alexandru Dabija, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 23.06.1981
Jacques Melancolicul în Cum vă place de William Shakespeare, regia Nicoleta Toia. Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 04.02.1982
Meta în Preferam să mor de râs de Nelu Ionescu, regia Eugen Todoran, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 20.02.1982
Stăpânul în Jacques Fatalistul de Denis Diderot, regia Dan Nasta, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 18.07.1982
Zilov în Vânătoarea de rațe de Alexandr Vampilov, regia Nicolae Scarlat, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 19.11.1982
Volodea în Față în față cu teatrul de Ion Sava, regia Mirel Ilieșiu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 07.04.1983
Lache în Premieră la Union de I.L. Caragiale, regia Marina Emandi-Tiron, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 24.06.1983
Titulescu în Marea Unire de Mircea Filip, regia Dan Nasta, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 25.11.1983
Cuza în Povestea Unirii de Tudor Șoimaru, regia Dan Nasta, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 24.01.1984
Maiorul în Familia Tot de Örkeny Istváv, regia Beke Sanddor, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 16.03.1984
Hieron în Arma secretă a lui Arhimede de Dumitru Solomon, regia Dragoș Galgoțiu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 18.01.1986
Oberon în Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Cristina Ioviță, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 09.05.1986
Rică Venturiano în O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 03.10.1986
Ivanov în Ivanov de A.P. Cehov, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 09.02.1988
Capelanul în Scadența de Elias Canetti, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 01.12.1989
Robert în Trădarea de Harold Pinter, regia Nicoleta Toia, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 11.10.1990
Robespierre în Robespierre de George Astaloș, regia Eugen Todoran, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 08.06.1991
Critias în Socrate de Dumitru Solomon, regia Nicolae Scarlat, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 15.03.1992
Mauro în Cu cărțile ascunse de Antonio Buerro Valleho, regia Mircea Marian, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 01.11.1992
Actorul Bătrân în Astă seară se improvizează de Luigi Pirandello, regia Irina Popescu Boieru, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 01.05.1993
Bertoldo în Bertoldo la curte de Massimo Dursi, regia Irina Popescu Boieru, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 10.02.1994
Ovidiu, în Viața și patimile lui Publius Ovidius Naso de Paul Miron, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 03.10.1994
George în Cui i-e frică de Virginia Wolf? de Edward Albee, regia Silvia Ionescu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 08.06.1995
Molière în Cabala Bigoților de Mihail Bulgakov, regia Horea Popescu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 12.05.1996
Teodorini în O seară romantică de Alecsandri, Millo și Negruzzi, regia Sorana Coroamă-Stanca, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 22.12.1996
Satin în Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Cristian Hadji-Culea, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 22.11.1997
Bătrânul rabin în Teibele și demonul ei de Isaac Bashevis Singer, regia Alexander Hausvater, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 15.05.1998
Isidoro în Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, regia Alexandru Dabija, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 27.02.1999
Pastorul Manders în Strigoii de Henrik Ibsen, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 02.05.1999
Gaev în Livada de vișini de A.P. Cehov, regia Alexander Hausvater, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 05.10.2000
Gerardo Escobar în Frumoasa și moartea de Ariel Dorfman, regia Petru Vutcărău, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 09.03.2001
Cațavencu în O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Virgil Tănase, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 12.11.2001
Jacques în Jacques sau supunerea de Eugen Ionesco, regia Moshe Yassur. Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 11.10.2003
Șmil în Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Eugen Todoran, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 24.01.2004
Archie Rice în Cabotinul de John Osborne, regia Cezar Ghioca, Șmil în Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Nicoleta Toia, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 21.03.2004
Șmil în Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Nicoleta Toia, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 24.01.2004
Regele Ignațiu în Ivona, Principesa Burgundiei de Witold Gombrowicz, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 25.09.2005
Freud în Vizitatorul de Eric-Emmanuel Schmitt, regia Marius Oltean , Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 23.10.2005
Ivan Ivanovici în Baia de Maiakovski, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 08.09.2007
Cotrone în Uriașii munților de Luigi Pirandello, regia Silviu Purcărete, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 12.04.2009
Wilf în Quartet de Ronald Harwood, regia Vitalie Lupașcu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 21.11.2009
Popugaiciov în A murit Tarelkin de Suhovo-Kobîlin, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, 16.04.2014
Noiembrie ultimul bal, regia Dan Pița, Casa de filme 4, 1989
Chirița în provincie, adaptare TV de Eugen Todoran, regia Alexandru Dabija, TVR, 2002
Femeia visurilor, regia Dan Pița, MediaPro, 2005
Călin Ciobotari, „Quartet sau adevărul despre teatru”, Teatrul azi nr. 1-2, 2010, pp 195-198
Ștefan Oprea, „Un proces de exorcizare”, Teatrul azi, nr. 5-6-7, 2001, pp 60-62
Carmen Mihalache, „O premieră mondială: Robespierre”, Ateneu, iulie 1991, p. 9
Valentin Silvestru, „O săptămână la Teatrul Național din Iași”, România literară, nr. 33, 1991, p 16
Victor Parhon, „Ivanov – un început de serie literară”, Teatrul nr. 3, 1988, pp 7074
Valentin Silvestru, „Viața teatrală la Iași”, România literară nr. 21, 1988, p 16
Constantin Paraschivescu, „O noapte furtunoasă”, Teatrul, nr 11-12, 1986, pp 73-75
Virgil Munteanu, „Vânătoarea de rațe”, Teatrul, nr. 2, 1984, pp 19-21
Valentin Silvestru, „Actorul față în față cu personajul”, România literară, 3 ianuarie 1983 p 16
Al. Călinescu, „Noaptea tăcerii noaptea singurătății”, Teatrul, nr. 5, 1981, p 67
Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF Descarcă PDF
Grigore Ilisei, „Actorul cel de poveste”, Ziarul Lumina, 16 februarie 2016
https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/actorul-cel-de-poveste-109406.html
Alex Savitescu, „Sergiu Tudose: Mulți dintre actorii de azi nu știu să «moară pe pian»”, Suplimentul de cultură, 1 mai 2010
Călin Ciobotari, „Sergiu Tudose, cu dragoste de teatru. (II)”, Flacăra Iașiului, 31 octombrie 2008 p 5
Călin Ciobotari, „Sergiu Tudose, cu dragoste de teatru. (I)”, Flacăra Iașiului, 24 octombrie 2008, p 5
Oltița Cântec. „Sergiu Tudose: Categoric, pentru totdeauna prefer teatrul”, Teatrul azi, nr. 11-12. 2005, pp 54-57
Claudia Andriescu, „Cel mai vechi actor din Iași”, Flacăra Iașiului, 5 iulie 2002, p. 2
Mariana Codruț, „Sergiu Tudose sau teatrul la cea mai înaltă tensiune”, Teatrul, nr. 5, 1988, pp 6-7.
Maria Marin, „Viitorul Rol, Sergiu Tudose”, Teatrul, nr. 5, 1987, p. 53
Virgil Munteanu, „Cortina, pentru aplauze”, Teatrul nr. 2, 1986, p 23
Maria Marin, „Viitorul rol: Sergiu Tudose”, Teatrul, nr. 6, 1969, p. 63
