Pe Dorina Lazăr a orientat-o către scenă moștenirea genetică pe linie maternă. A urmat modelul mamei sale, Cornelia Turian, actriță la Teatrul Municipal “L.S. Bulandra” din București. Când a dat admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (avea 17 ani!), a intrat a 83-a din 85 de locuri, iar botezul scenic a fost chiar în anul absolvirii, 1961. La vremea aceea, licențiații primeau post într-un teatru prin repartiție de stat, iar Dorina Lazăr ajunsese la Teatrul Regional din București unde a debutat într-un spectacol regizat de Vlad Mugur. A lucrat la Regional sub direcția lui Dinu Cernescu, Horea Popescu, Marietta Sadova, Călin Florian, Sorana Coroamă Stanca etc., iar din 1969 a devenit actriță la Teatrul Odeon (fostul Teatru Giulești). Pe afișul acestuia a apărut sub coordonarea unei serii impresionanate de directori de scenă: V.Al. Toscani, Alexa Visarion, Tudor Mărăscu, Dragoș Galgoțiu, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Radu Afrim etc.
Dorina Lazăr este o actriță intuitivă care a colaborat eficient estetic cu toți cei care au distribuit-o și cu toți cei alături de care a pășit la rampă. În privința stilului personal de lucru susține că ″încetul cu încetul, vine rolul la tine, te duci tu la el, te sprijini mult pe colegi și pe încrederea oarbă în ce gândește regizorul. Prima lectură a textului cu partenerii e cea mai adevărată. Urmează un drum lung, elaborat, dar revin la prima simțire, prima reacție.″[1] În creativitatea de grup care e arta teatrală, Dorina Lazăr valorifică resursele textului, sugestiile regiei, aportul coechipierilor, în creații care o impun printr-o originalitate organică. Identitatea stilistică îi e marcată de spontaneitatea înnăscută și de vitalitatea scenică. E atentă la fiecare detaliu al jocului, la acoperirea artistică a personajului creionat cu variațiile tipice unei actrițe voluntare.
Versatilă în cadrele rolului, Dorina Lazăr a surprins prin tehnicile creative amorsate de ghidajul regizoral pe care-l utilizează ca ancoră și prin inteligența artistică. Pentru O noapte furtunoasă (regia Mihai Măniuțiu) nu găsea cheia potrivită: ″Nu ieșea nimic! Și Mihai Măniuțiu mi-a zis: «Știi cum e Zița asta a ta? Un elefant roz într-o vitrină cu porțelanuri!» Și minunea s-a produs, știam cine sunt și cum mă comport!″[2] În cronica mea de la data premierei o descriam pe Zița astfel: ″…gogoșică îmbrăcată în roz, cu ticuri de divă ale cărei gestică și intonație le copiază, chinuită de pantofii cu toc, fardată excesiv și leșinând teatral la fiecare situație ce i-ar periclita viitorul alături de Rică Venturiano″[3]. Capacitatea de transfigurare nu trăda nicio secundă realitatea că actrița era în anul pensionării.
Dorina Lazăr este, mai degrabă, o actriță de comedie, evidență pe care cronicarii au sesizat-o încă din primii săi ani de activitate. Sebastian Costin scria în revista ″Teatrul″ o cronică la Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni (Teatrul Odeon,1970) unde remarca: ″Dorina Lazăr, una din puținele actrițe tinere care pot interpreta roluri groase de comedie fără a aluneca în vulgaritate.″[4], iar capacitatea de-a se menține departe de șarjă a rămas o constantă a carierei. Mostre de reușită sunt Chiriachița în Titanic Vals de Tudor Muşatescu (Teatrul Odeon, regia Alexandru Dabija, 2014), Zsuzsa în joy. MegaJoy de Katalin Thuroczy (Teatrul Odeon, regia Radu Afrim, 2006), Grete în Şefele de Werner Schwab (Teatrul Act/Teatrul Odeon, regia Sorin Militaru, 2005), Efimița în Conu‵ Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale (Teatrul Odeon, regia Mihai Măniuţiu, 2002), Aneta Duduleanu în Gaiţele de Alexandru Kiriţescu (Teatrul Odeon, regia Alexandru Dabija, 2002), Doamna în Ionesco-cinci piese scurte de Eugène Ionesco (Teatrul Odeon, regia Alexandru Dabija, 2007). În Aneta Duduleanu, acest rol râvnit ″pe care am fost sigură că îl voi juca încă de când am dat examen la Institut″[5], era cuceritoare. Ion Cazaban scria că ″gaițele ne fac să presimțim ceva ce nu se lasă expus direct și răspicat. (…) în care intuim ceva în plus decât relatează, aflat dincolo de discuțiile cotidiene ale bătrânelor «gaițe» și amuzamentul ironic în care ne antrenează″[6], subliniind interpretarea dusă în adâncimile piesei. Cu strălucire, cursiv, fără excese teatrale, fără urmă de artificial, Dorina Lazăr menține tonul general, armonizează registrele dramatice, crește și atenuează când e cazul, în crescendouri și descrescendouri în acord cu textul, cu acțiunile scenice, cu cei doi parteneri în travesti (Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu), pe care i-a rugat la repetiții să îmbrace fustă ori rochie, ca să poată construi o Aneta veritabilă.
În ultimul deceniu și jumătate, numele ei s-a alăturat frecvent cu al lui Alexandru Dabija cu care a fost umăr la umăr la conducerea Teatrului Odeon. Într-o primă fază, ca directoare artistică – 1996, apoi, după retragerea lui Dabija din funcție, actrița a preluat managementul instituției (2003-2017, 2021). Dar colaborarea s-a exprimat și în producții de succes (Mam‵ Mare, în C.F.R. – Cometa, Copilul și Cățelul după texte de I.L. Caragiale; Gutuie, în Pyramus&Thisbe 4 You după Shakespeare; Strop de miere, în Aventurile lui Habanam după Nikolai Nosov etc.). Tandemul a funcționat foarte bine atât la nivelul administrației teatrale, cât și la acela al creației, în spectacole acreditate de evaluările specialiștilor și de aplauzele publicului.
Dorina Lazăr a mizat dintotdeauna pe cartea câștigătoare a naturaleții și a sincerității interpretative. Firescul ca metodă actoricească, nuanțarea de finețe, relevarea fără ostentație a unor straturi de profunzime, propunerile neașteptate stimulate de inteligența artistică, formulele perfect credibile au profilat-o ca artistă de calibru estetic. A făcut compoziții, a jucat în travesti – Tatăl, episodic în Fugarii după A.P. Cehov, și Dogsborough, în Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht. Din perspectiva sa, ″marea întâlnire scenică″ a fost Năpasta (1974), ″când Alexa Visarion ne-a adunat pe Corneliu Dumitraș, Florin Zamfirescu, Dan Tufaru (mai apoi Gelu Nițu) și cu mine în textul lui Caragiale. Și Vittorio Holtier pentru decoruri. A fost un moment de grație, de reașezare în noi toți a valorilor estetice, teatrale, de viață.″[7]
Cristina Dumitrescu îi admira jocul temperat, dar încărcat de semnificații, ″privirile Dorinei Lazăr, gesturile abia schițate, o intenție sugerată″[8], însușiri care-o recomandă și pentru cinematografie. Subtilitățile mimicii, atenția la detaliile mișcării în cadru, expresivitatea privirii ce potențează intensitatea tăcerilor, mobilitatea vocală, vivacitatea care erupe din rostire, în personaje de forță sau locvace au așezat-o pe multe generice de film. Lista producțiilor e lungă, a început cu o Hangiță în Păcală (1974, regia Geo Saizescu), iar cele mai noi sunt Monștri (2019, regia Marius Olteanu), Și atunci, ce e libertatea? (2020, regia Andrei Zincă).
Teatrul radiofonic contează pe puterea vocalității de a sugera lumi posibile, iar Dorina Lazăr are un repertoriu substanțial și în această formă specială de actorie pe care a exersat-o din 1968 încoace. Rolurile pentru radio sunt foarte variate (Safta, în Gura satului de Ioan Slavici, Tereza Tiresias în Sânii lui Tiresias de Guillaume Apollinaire, Laurenția Rizea, în Povestea Elizabetei Rizea – Mărturii, Veta în O noapte furtunoasă, Portăreasa în Ucigaș fără simbrie de Eugène Ionesco, Jacqueline în Doctor fără voie de Molière etc.) și etalează știința accentelor în frază, compoziția enunțurilor, ritmarea adecvată, capacitatea de-a transfera emoție. Actrița are o semnătură vocală distinctă care definește condensat sonor un caracter dintr-o distribuție, îl portretizează exclusiv audio, contribuind la generarea unui univers narativ a cărui parte este. O voce încrezătoare, melodioasă, lucrată, teatralizează în orizonturile asociative ale audibilului. În același registru al sonorității a înregistrat un audiobook – Daisy Miller de Henry James[9], unde își reafirmă calitățile, timbrul rafinat în exerciții de spunere expresivă.
Artistă complexă, cu un ambitus creator larg, Dorina Lazăr e din categoria restrânsă a celor cu har nativ, inspirație fluidă și exercițiu profesional, care pot juca orice cu plăcută surpriză scenică.
Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.02.13
Bibliografie
Miruna Runcan, Habarnam în oraşul teatrului. Universul spectacolelor lui Alexandru Dabija, București, Editura Teatrul Azi și Limes, 2010
Miruna Runcan, Odeon 70. Aventură istoric-omagială, București, Editura Oscar Print, 2016
Note
[1] Răspunsurile Dorinei Lazăr la interviul pentru documentare pe care l-am realizat.
[2] Idem.
[3] ″Un altfel de Caragiale″, în Oltița Cîntec, Ieșirea din fașă, Princeps Edit, 2004, p. 97
[4] Sebastian Costin, Gâlcevile din Chioggia, ″Teatrul″, nr 1, anul XIV, ianuarie 1971, p. 54
[5] În ″Teatrul Azi″, 10-11-12/2002, p. 76
[6] Ion Cazaban, Covoarele lui Holtier, în Idem, p. 77
[7] Răspunsurile Dorinei Lazăr la interviul pentru documentare pe care l-am realizat.
[8] Cristina Dumitrescu, Meritul și capcana firescului, cronică la Discuție fără martori de Sofia Prokofieva (1988, Teatrul Giulești)în ″Teatrul″, nr 4 (anul XXXIII), aprilie 1988, p.73-74
[9] Editura Humanitas, 2012
Articole semnate de Dorina Lazăr:
Interviuri:
https://yorick.ro/dorina-lazar-in-timpurile-noastre-regizorul-matura-cu-actorul-pe-scena/
Articole despre Dorina Lazăr:
Roluri în teatru:
Roluri în teatru radiofonic:
Roluri în film
Roluri televiziune
Audiobook
Activitate managerială și de conducere
Activitate în jurii
Alte activități
Fotografii din filme:
Copertă audiobook:
Teatru radiofonic:
https://www.mixcloud.com/teatru-radiofonic/teodor-oprisan-ultimul-pe-lista-2017/
Teatru TV:
https://www.youtube.com/watch?v=Yih4_wDO3UE
Film:
https://www.youtube.com/watch?v=Tp0V7jxnRpM
https://www.youtube.com/watch?v=aHzqkrZh1hQ
Scenete umoristice:
https://www.youtube.com/watch?v=BoqMLwZdODA
Trailere teatru:
https://www.youtube.com/watch?v=eXGFbwFE92s
https://www.youtube.com/watch?v=Qq-LfD7_IJY
https://www.youtube.com/watch?v=tbK9aSyjaoo
https://www.youtube.com/watch?v=tFcyobhWJvw
https://www.youtube.com/watch?v=vL-RkuxvEVc
https://www.youtube.com/watch?v=nKakcVYG-uE
Interviuri:
https://www.youtube.com/watch?v=3iiJoG8vi94
Emisiuni:
https://www.youtube.com/watch?v=cOfSgweCzQ4
https://www.youtube.com/watch?v=zDGRVyRMl8o
https://www.youtube.com/watch?v=QdDfStmG9ew
https://www.youtube.com/watch?v=dPkxFgXzqmA
https://www.youtube.com/watch?v=VVo3tl64rgY
Cine, Ce, Cum, Cand schimba Romania. Realitatea.net, 11 martie 2013
https://www.youtube.com/watch?v=RZ0S72fDmIc
Evenimente:
https://www.youtube.com/watch?v=pWIFP5qwmqs
Afișe filme:
Cronici care tratează opera personalității:
http://ileanalucaciu.blogspot.com/2014/01/titanic-vals-teatrul-odeon.html
https://arhiva.romanialiterara.com/index.pl/in_fata_si_in_spatele_usilor
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dorina_Laz%C4%83r
http://www.teatrul-odeon.ro/om/dorina-lazar
https://www.uniter.ro/artist/dorina-lazar/
https://www.imdb.com/name/nm0493668/
https://www.cinemagia.ro/actori/dorina-lazar-7806/
Acest sit utilizează cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență de navigare.
Află mai multe sau ajustează-ți setările.
Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest sit va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
