Grand, Adriana
28 ianuarie 1960,Simeria, jud. Hunedoara
Scenograf de teatru, operă, film și televiziune, grafician, designer publicitar, fotograf
Pasiunea pentru desen a scenografei Adriana Grand a început la 3 ani, când pereții casei îi erau spațiu ludic pentru imaginația febrilă. Desena cu creioane colorate pe suprafața albă, împreună cu cele două surori, și lua parte, în fiecare an, alături de părinți, la zugrăvitul camerelor și la ștergerea formelor desenate, cu radiera și guma.
Adriana Grand a absolvit Liceul de Arte Plastice din Deva și ulterior Academia de Arte Frumoase din Cluj, promoţia 1983. A fost repartizată, în 1984, la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, unde a creat prima scenografie, pentru spectacolul Apa, pe textul lui Dumitru Solomon, care avea să însemne un debut important în cariera de creatoare de costume și decoruri pentru spectacole care au reprezentat momente semnificative în ultimii 30 de ani în teatrul românesc. A colaborat cu regizori și regizoare de numele cărora se leagă montări de excepție: Sanda Manu, Cătălina Buzoianu, Andrei Șerban. Directorul de scenă de care o leagă cea mai lungă și fertilă colaborare, în teatre din România și din străinătate, alături de care a creat cele mai multe scenografii este Victor Ioan Frunză.
După debutul cu spectacolul Apa, Adriana Grand a continuat să lucreze, în următorii ani, la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, la Teatrul „Fani Tardini” din Galați, la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. În toate spectacolele pentru care a creat scenografia, Grand a elaborat spații teatrale fastuoase sau esențializate, construcții multiforme inventive sau minuscule arhitecturi vizuale. Cu subtilitatea analitică a unei rafinate artizane a detaliului, Adriana Grand are capacitatea de a face să emane dintr-un singur obiect o întreagă lume ascunsă la prima vedere, imaginând scenografii cu multiple pliuri, în straturi, texturi vizuale care se deschid și lasă să se întrevadă spații nebănuite. Pentru Adriana Grand, artistă care interconectează medii diferite de expresie, spațiul se ramifică pornind de la detalii, de la „sâmburi vizuali” care cresc și capătă forță scenică. Descrierea pe care i-o face Ion Bogdan Lefter pune accentul pe valențele complementare ale artistei:
„Adriana Grand, scenografă şi creatoare de costume, desenatoare, pictoriţă de tablouri sau de mari suprafeţe, până la anvergura frescelor, modelatoare în materiale diverse, de la improvizaţii copilăroase ori «asiatice» din hârtie sau carton la «sculptura mică» în lut, de la colajul de obiecte mari şi mici, noi sau delabrate, recuperate şi „reciclate”, la structuri metalice masive, ca nişte uriaşe, hipertrofiate «tinguelinisme» (de la Tinguely!)… Adriana Grand – în liberă mişcare pe-o uimitor de întinsă gamă de diversităţi, cu periodice reveniri «matriciale» la ingenuitatea jucată a chipurilor copilăreşti-îngereşti, bucălate, înlăcrimate, cu boabe mari de lichid sărat, hipertrofiate, prelingându-li-se pe obraji…”[1].
La începutul anilor 90, spectacole relevante pentru care Adriana Grand realizează scenografii cu amprente stilistice diferite sunt Marat-Sade (Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 1991), Livada de vișini (Teatrul Național Budapesta, 1991), Cruciada Copiilor (Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós”, 1992), Trupa pe butoaie (Teatrul Național Târgu-Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”,1992). Despre vitalitatea narativă a scenografiei în spectacolul Marat-Sade, Cristina Dumitrescu notează:
„Un aport substanțial în această benefică animare a materialului dramatic revine decorului şi costumelor semnate de Adriana Grand, decoruri şi costume atât de bogate în sugestii, de o asemenea luxurianță a imaginii, dar şi a sensurilor, încît s-ar putea, pur şi simplu, povesti[2].
În 1993, Grand realizează decorul și costumele pentru spectacolul Ghetou – director de scenă Victor Ioan Frunză, la Teatrul Național din București. Ghetou, numit de Magdalena Boiangiu un spectacol avertisment, a reprezentat un moment teatral marcant pentru rememorarea dureroasă a istoriei deportărilor în lagărele de concentrare naziste. Ghetou a fost spectacolul traumelor care, prin recursul la un teatru eliberator, își revendicau vindecarea. „Spațiul de joc este imens cât lumea, dar şi claustrofobic ca ghetoul. Când pare că se deschide (se trage cortina), dincolo nu e decât hăul, pustiul. Elie Wiesel (supravieţuitor dintr-un lagăr al morţii) spunea odată că Holocaustul a fost posibil pentru că Dumnezeu şi-a intors faţa de la ceea ce se petrecea pe pămînt. Aşa şi arată lumea acestui spectacol, imaginat şi concretizat de regizorul Victor Ioan Frunză şi scenografa Adriana Grand: ea se scufundă inexorabil, indiferentă la zbaterile individuale sau colective”[3].
Creației de la TNB îi urmează în 1994 Satyricon – direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Național Tîrgu Mureș. Toate cronicile care analizează spectacolul menționează forța vizuală a scenografiei, melanjul dintre materialele sofisticate folosite, cromatica inventivă și structura spațiului de joc.
Un alt spectacol relevant pentru conceptul scenografic propus, în acord cu direcțiile regizorale, este Visul unei nopți de vară (Teatrul Național Lucian Blaga, Cluj, 1999, direcția de scenă Victor Ioan Frunză: „Scenografia Adrianei Grand nu face economie de imaginație. Planul înclinat al viselor e podeaua paradisului şi cerul visat al pământeni lor. Costumele sunt un fastuos comentariu vizual şi simbolic la lumea de vis; evoluează, se transformă odată cu povestea, preiau modificările de stare ale personajelor”[4].
Un leit-motiv al creațiilor scenografice amprentate de personalitatea Adrianei Grand este îngerul, figură care îi traversează universurile vizuale sub diverse forme, în variate ipostaze și nesfârșite declinări. Îngerul este prezența care oscilează între concretețe materială și transfigurare simbolică. Îngerul este deopotrivă apariție protectoare și neliniștitoare, este reprezentat metonimic (parte pentru întreg) sau devine, în proiecția lui statuară, un motiv central:
„Îmi plac îngerii. Mi se par nişte fiinţe minunate pentru că pot îmbrăca mai multe feţe. Între timp, m-am şi documentat în privinţa asta. M-a marcat filmul «Angels in America». Acolo sunt reprezentaţi ca fiinţe puternice, dar şi răzbunătoare. Noi, când spunem despre ceva că e angelic, ne gândim numai la partea frumoasă, dar să nu uităm că există şi îngeri căzuţi. Nu ştiu exact de unde-mi vine nebunia asta cu îngerii, cert este că nu mă pot abţine să nu bag în spectacole măcar câte o aripă, cât de mică, acolo”[5].
Dintre creațiile scenografice care poartă semnătura Adrianei Grand, în care teatralitatea ambientală a spațiului se remarcă prin elemente care au, fiecare, o amprentă vizuală specifică – vezi liniile de cale ferată și detaliile pregnante dintr-un cimitir în Hamlet-ul (2003) făcut la Nyugati Palyaudvar, Budapesta, sau tronul-pat de spital din Regele moare („THEATRUM MUNDI” – 2002), amintim Scaunele (Teatrul German Timișoara, 2005), Faust (Teatrul Municipal Baia-Mare 2007, Caligula (Teatrul Municipal Baia-Mare 2008), Îngeri în America (Teatrul Metropolis, 2011), Finito (Teatrul Csiky Jatekszin, Miercurea-Ciuc, 2011), Mutter Courage (Teatrul Mic, Bcurești,2013), Mobilă și Durere (Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, București, 2013, Șeful Sectorului Suflete (Teatrul de Comedie, 2018).
Multe dintre decorurile create de Adriana Grand sunt definite de o materialitate realistă, dublată de o spectralitate vizuală. Ca și cum obiectele și-ar deschide conținuturile spre mai multe învelișuri, spre mai multe straturi de semnificații: referentul imediat la care trimit, dar și o dematerializare spectrală a acestui referent. În Lecția (Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timișoara, 2002), spectatorii devin parte dintr-o clasă cu bănci care își pierd, pe măsură ce relațiile ajung să fie din ce în ce mai acut tensionate, concretețea materială: „Concepţia scenografică a Adrianei Grand este punctul nodal al montării. Tabla e înlocuită cu un bufet de bucătărie tradiţional, un fel de falie între două lumi, rostul său ontologic dezvăluindu-se odată cu avansarea către paroxism. Dulapul devine obiect teatral, fiind investit cu caracteristici de personaj: sertarele sale se închid şi deschid, încercînd să ascundă mai întîi cuţitul, apoi crima. Luminat din spate, lăsînd să se audă o muzică serafică tocmai din spaţiul posterior lui (un pian şi o vioară), banala mobilă devine frontieră fundamentală: dincoace de el este lumea nebuniei, a lucrurilor scăpate de sub control; dincolo e paradisul pierdut. În acest tărîm edenic apare, la final, chipul elevei şi se vede/aude, printr-un artificiu tehnic ingenios, o ploaie purificatoare”[6].
Prin scenografiile pe care le propune, Adriana Grand rămâne o rafinată povestitoare a unor lumi adesea contradictorii, pe care reușește să le armonizeze prin detalii corespondente. În Liliom! Viața și moartea unui vagabond (Centrul Cultural Lumina, 2021), fragmentaritatea spațială devine emblematică pentru ceea ce scenografa asamblează: „Adriana Grand a creat o lume stranie, ca din bucăți de puzzle care așteaptă să fie îmbinate, pentru a recompune o imagine, un decor clasic deconstruit, spart în bucăți, extrem de modern, cu un impact foarte puternic… un atelier de fotografie de la început de secol 20 și un aparat prin fața căruia trece fiecare personaj și rămâne acolo imortalizat pentru totdeauna, o jumătate dintr-o cameră simplă, aproape mizeră, unde doi oameni încearcă să-și trăiască povestea, un parc din Budapesta, noaptea în întuneric și podurile Budapestei, care se zăresc undeva, în spate, în ocru, o lume pe care o ghicești doar, și apoi undeva în dreapta stâlpi de tren, șine de tren care se pierd în necunoscut… Tot acest amestec de spații, care încap toate în același loc, precum amintirile defragmentate în mintea unui om, e o poveste în sine…”[7].
Până în prezent, Adriana Grand a realizat scenografia pentru 191 de spectacole. A creat peste 150 de afișe de teatru. A obținut 12 premii naționale și internaționale.
Mihaela Michailov
20 iulie 2022
Identificator obiect digital: https://www.doi.org/10.47383/DMTR.03.09
BIBLIOGRAFIE
Popescu, Marian, Oglinda spartă, Editura UNITEXT, București, 1997
Runcan, Miruna, Modelul teatral românesc, Editura UNITEXT, București, 2000
[1] Ion Bogdan Lefter, „Complexitățile scenice ale lui Victor Ioan Frunză”, Repertor Global, 12 martie 2020, consultat în iulie 2020.
[2] Cristina Dumitrescu, „Patetismul ne-ornamental”, Teatrul azi, nr. 12, 1991, p. 17.
[3] Magdalena Boiangiu, „Un avertisment”, Teatrul azi, nr. 8-9-10, 1993, p.33.
[4] Oana Cristea Grigorescu, „Stația Terminus: PARADIS”, Teatrul Azi în TOM: 7,8,9, 1999, p.63.
[5] Gabriela Lupu, „Adriana Grand și îngerul”, România Liberă, 18 aprilie, 2020.
[6] Oltița Cîntec, „Lecturi scenice ionesciene în România post-comunistă”, Revue Roumaine d’Études Francophones 2, 2010, p.138.
[7] Monica Andronescu, „O poveste de dragoste ca un salt în gol fără plasă de siguranță”, Ziarul Metropolis, 2 noiembrie, 2021.
Teatrografie:
- O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale. În regia și ilustrația muzicală ale lui Dragoș Pop. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 23 ianuarie 2022.
- Șeful sectorului suflete, de Alexandru Mirodan. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul de Comedie, București, 23 decembrie 2018.
- Colivia cu nebune, de Jean Poiret. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, decembrie 2018.
- Zbor deasupra unui cuib de cuci, de Dale Wasserman. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, noiembrie 2018.
- Livada de vișini, de A. P. Cehov. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, octombrie 2018.
- Titanic vals, de Tudor Muşatescu. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, 19 mai 2018.
- Fata Morgana, de Dumitru Solomon. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramaturgilor, București, 28 aprilie 2018.
- Totul în grădină, de Edward Albee. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul de Comedie, București, 10 martie 2018.
- Angyalok Amerikában II – Peresztrojka (Îngeri în America II – Perestroika), de Anthony Robert Kushner. În regia Victor Ioan Frunză. Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca, 18 decembrie 2017.
- Angyalok Amerikában I – Küszöbön az ezredforduló (Îngeri în America I – Sfârşitul lumii e aproape), Anthony Robert Kushner. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca, 17 decembrie 2017.
- Hamlet, de William Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, 30 octombrie 2017.
- Portugal, de Zoltán Egressy. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Municipal ‘Csiki Játékszin’, Miercurea Ciuc, 31 martie 2017.
- Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Ion Creangă, București, 14 ianuarie 2017.
- A douăsprezecea noapte, de William Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, 22 octombrie 2016.
- O scrisoare pierdută, de Ion Luca Caragiale. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, septembrie 2016.
- Domnul Jurdan, după Molière. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Regina Maria’, Trupa ‘Iosif Vulcan’, Oradea, 25 septembrie 2016.
- Nastasia. Poveste de cartier, de George Mihail Zamfirescu. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘I. D. Sârbu’, Petroşani, 09 septembrie 2016.
- Amadeus, de Peter Shaffer. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, 1 septembrie 2016.
- Linoleum, de Vladimir și Oleg Presniakov. În regia lui Alexandru Dabija. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 8 mai 2016.
- O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale. În regia lui Victor Ioan Frunză. Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, București, 15 aprilie 2016.
- Halni Jó (Bine-i să mori!), de András Forgách. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Tamasi Aron’, Sfântu Gheorghe, 04 martie 2016.
- Romeo și Julieta, de William Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, ianuarie 2016.
- Don Juan, de Jean Baptiste Molière. În regia lui Victor Ioan Frunză. ArCuB, București, 18 octombrie 2015.
- Vizkereszt, Vagy Amire Vágytok (A douăsprezecea noapte), de William Shakespeare. În regia lui László Bocsárdi. Teatrul ‘Tamasi Aron’, Sfântu Gheorghe, 03 iulie 2015.
- Cheia, de András Fotgách. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Regina Maria’, Trupa ‘Iosif Vulcan’, Oradea, 25 aprilie 2015.
- 12 oameni furioși, de Reginald Rose. În regia lui Tudor Lucanu. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 28 februarie 2015.
- Éjjeli menedékhely (Azilul de noapte), de Maxim Gorki. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Municipal ‘Csiki Játékszin’, Miercurea Ciuc, 27 februarie 2015.
- Mobilă și durere, de Teodor Mazilu. În regia lui Victor Ioan Frunză. Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, București, 29 ianuarie 2015.
- Steaua fără nume, de Mihail Sebastian. În regia lui Victor Ioan Frunză. Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, București, noiembrie 2014.
- Portugalia, de Zoltán Egressy. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Constantin I. Nottara’, Bucureşti, 15 noiembrie 2014.
- Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, 14 septembrie 2014.
- Macska a forró bádogtetõn (Pisica pe acoperişul firbinte), de Tennessee Williams. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Tamasi Aron’, Sfântu Gheorghe, 25 aprilie 2014.
- Liliom, de Ferenc Molnár. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Maria Filotti’, Brăila, 16 aprilie 2014.
- Cum vă plac, după William Shakespeare. În regia, coregrafia și selecția muzicală ale lui Peter Uray. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 11 martie 2014.
- Tartuffe sau Impostorul, de Jean Baptiste Molière. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, 19 octombrie 2013.
- Mutter Courage și copiii ei, de Bertolt Brecht. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Mic, București, 14 aprilie 2013.
- Barrymore, de William Luce. În regia lui Tudor Lucanu. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 29 martie 2013.
- Scene din viața insectelor, de Frații Čapek. În regia lui Victor Ioan Frunză. Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, București, octombrie 2012.
- Prizonierul din Manhattan, de Neil Simon. În regia Iarinei Demian. ArCuB, București, 16 iunie 2012.
- Steaua fără nume, de Mihail Sebastian. În regia lui Alexa Visarion. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 18 mai 2012.
- Tóték (Familia Tót), de István Örkény. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Municipal ‘Csiki Játékszin’, Miercurea Ciuc, 09 martie 2012.
- Finito, de István Tasnádi. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Municipal ‘Csiki Játékszin’, Miercurea Ciuc, 25 februarie 2011.
- Familia Tót, de István Örkeny. În regia lui Victor Ioan Frunză. Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, București, 17 ianuarie 2012.
- Îngeri în America, de Tony Kushner. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Metropolis, București, 14 ianuarie 2012.
- Furtuna, de William Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, București, 14 noiembrie 2010.
- Viaţa lui Helge, de Sibylle Berg. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional, Compania ‘Liviu Rebreanu’, Târgu Mureş, 24 octombrie 2010.
- Iunie, de Zoltán Egressy. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional, Compania ‘Liviu Rebreanu’, Târgu Mureş, 23 octombrie 2010.
- Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cîndva în fosta Uniune Sovietică, de David Greig. În regia lui Radu Afrim. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 2 octombrie 2010.
- Nastasia. Poveste de cartier, de George Mihail Zamfirescu. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Maria Filotti’, Brăila, 06 iunie 2010.
- Cântăreața cheală și Lecția, de Eugène Ionesco. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul de Comedie, Bucureşti, 05 martie 2010.
- Liliom, de Ferenc Molnár. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Municipal ‘Csiki Játékszin’, Miercurea Ciuc, 30 octombrie 2009.
- Identități, de Dumitru Solomon. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Maria Filotti’, Brăila, 27 septembrie 2009.
- Rosencrantz és Guidenstern halott (Rosencrantz şi Guidenstern sunt morţi), de Tom Stoppard. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Maghiar ‘Csiky Gergely’, Timişoara, 06 septembrie 2009.
- Iunie, de Zoltán Egressy. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Maghiar ‘Csiky Gergely’, Timişoara, 05 septembrie 2009.
- Cînd noi, morţi, înviem, de Henrik Ibsen. În regia Cătălinei Buzoianu. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 10 martie 2009.
- A kék madár (Pasărea albastră), de Maurice Maeterlinck. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Municipal ‘Csiki Játékszin’, Miercurea Ciuc, 05 decembrie 2008.
- Deşteptarea primăverii, de Frank Wedekind. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Maria Filotti’, Brăila, 09 noiembrie 2007.
- Improvizaţia de la Galaţi. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Fani Tardini’, Galaţi, 14 octombrie 2007.
- Don Juan în Soho, de Patrick Marber. În regia lui Andrei Şerban. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 5 iunie 2007.
- Steaua fără nume, de Mihail Sebastian. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Regina Maria’, Trupa ‘Iosif Vulcan’, Oradea, 05 mai 2007.
- Purificare, de Sarah Kane. În regia lui Andrei Şerban. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 26 septembrie 2006.
- Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Maria Filotti’, Brăila, 09 septembrie 2006.
- Die Dreigroschenoper (Opera de trei parale), Bertold Brecht. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul German, Timişoara, 8 mai 2006.
- Nevestele vesele din Windsor, de William Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Regina Maria’, Trupa ‘Iosif Vulcan’, Oradea, 19 noiembrie 2005.
- Mă joc cu voi aşa cum doriţi, versiune scenică de Anca Daniela Mihuţ, după Lucian Blaga. În regia Ancăi Daniela Mihuţ, Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 28 iunie 2005.
- Ivanca, de Lucian Blaga. În regia Ancăi Bradu. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 5 mai 2005.
- Die Stühle (Scaunele), de Eugène Ionesco. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul German, Timişoara, 26 martie 2005.
- Solo On-Line, poem coregrafic de Vava Ştefănescu, coregrafia: Vava Ştefănescu. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 26 septembrie 2004.
- Strada care urcă la cer, de Dominic Stanca. În regia lui Florin Piersic. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 22 mai 2004.
- Il Principe Maledetto sau Îngerul slut, de Alexandru Sever. În regia lui Gelu Badea. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 27 martie 2004.
- Mutter Courage und ihre Kinder (Mutter Courage), de Bertold Brecht. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul German, Timişoara, 12 decembrie 2003.
- Din viața insectelor, de Josef Capek. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Toma Caragiu’, Ploieşti, 08 iulie 2003.
- Bolnavul închipuit, de Molière. În regia Sandei Manu. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 10 noiembrie 2002.
- Artă, de Yasmina Reza. În regia lui Adrian Roman. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 12 februarie 2002.
- Provocare, de Anthony Swerling. În regia lui Zoltan Schapira. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 12 octombrie 2001.
- Mutter Courage und ihre Kinder (Mutter Courage), de Bertold Brecht. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul German, Timişoara, 29 aprilie 2001.
- Dona Juana, de Radu Stanca. În regia Liviei Gună. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 23 decembrie 2000.
- Abatorul roşu, galben, verde și albastru, de D.R. Popescu. În regia lui Alexa Visarion, Dorel Vişan. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 20 noiembrie 1999.
- Becket, de Jean Anouilh. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 10 iunie 1999.
- Tom Paine, de Paul Foster. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 15 iunie 1999.
- Persecutarea și asasinarea lui Jean Paul Marat, de Peter Weiss. În regia: Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 14 iunie 1999.
- Visul unei nopţi de vară, de W. Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 22 aprilie 1999.
- Ivan Turbincă, de Bogdan Ulmu, după povestea lui Ion Creangă. În regia lui Bogdan Ulmu. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 20 septembrie 1998.
- Becket, de Jean Anouilh. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 5 decembrie 1996.
- Falstaff, de W. Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 3 decembrie 1996.
- Vorbeşte-mi ca ploaia şi lasă-mă să te ascult, de Tennessee Williams. În regia lui Răzvan Mazilu. Teatrul ‘Odeon’, Bucureşti, 07 noiembrie 1996.
- Aşteptîndu-l pe Godot, de Samuel Beckett. În regia lui Dominic Dembinski. Teatrul ‘Constantin I. Nottara’, Bucureşti, 14 septembrie 1996.
- Tamerlan cel Mare, de Christopher Marlowe. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’, Bucureşti, 27 martie 1996.
- Covorul fermecat, de Norberto Avilla. În regia lui Marin D. Aurelian. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 15 octombrie 1995.
- Improvizaţia de la Versailles, de Jean-Baptiste Poquelin Molière. În regia Danielei Peleanu. Teatrul Naţional ‘Marin Sorescu’, Craiova, 10 iunie 1995.
- Vizkereszt (A douăsprezecea noapte), de William Shakespeare. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca 14 aprilie 1995.
- Satyricon, de Gaius Petronius Arbiter. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional, Compania ‘Liviu Rebreanu’, Târgu Mureş, 16 aprilie 1994.
- Ferma animalelor, de George Orwell. În regia lui Cristian Hadji-Culea. Teatrul Naţional ‘Marin Sorescu’, Craiova, 14 aprilie 1994.
- Tom Paine, Paul Foster. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional – Compania ‘Tompa Miklos’, Târgu Mureş, 10 decembrie 1993.
- Ghetou, Joshua Sobol. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional ‘Ion Luca Caragiale’, Bucureşti, 10 iunie 1993.
- Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, de Frații Grimm. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Ion Creangă’, Bucureşti, 25 aprilie 1993.
- Trupa pe butoaie. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional, Compania ‘Liviu Rebreanu’, Târgu Mureş, 3 septembrie 1992.
- Lacrima tăcerii, de Lucian Blaga. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional, Compania ‘Liviu Rebreanu’, Târgu Mureş, 5 iunie 1992.
- Gyermekkeresztesek (Cruciada copiilor), de Lucian Blaga. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional, Compania ‘Tompa Miklos’, Târgu Mureş, 26 mai 1992.
- Buda sau Urma scapă turma, de Alin Fumurescu. În regia lui Karmy-Jones Riel. Teatrul Naţional, Compania ‘Liviu Rebreanu’, Târgu Mureş, 23 aprilie 1992.
- Adunarea femeilor, de Aristotel. În regia lui Mihai Măniuțiu. Teatrul Naţional ‘Lucian Blaga’ – Cluj-Napoca, 17 decembrie 1991.
- Transfer de personalitate, de Agatha Christie. În regia lui Dorel Vișan. Teatrul ‘Constantin I. Nottara’, Bucureşti, 1 decembrie 1991.
- Persecutarea și asasinarea lui Jean Paul Marat, de Peter Weiss. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 8 octombrie 1991.
- Cursa de șoareci, de Agatha Christie. În regia lui Dorel Vişan. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 12 martie 1991.
- Transfer de personalitate, de Dumitru Solomon. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 20 decembrie 1990.
- M-am jucat într-o zi, de Andi Andrieș. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Naţional ‘Lucian Blaga’ (azi, Teatrul Național Cluj-Napoca), Cluj-Napoca, 9 octombrie 1990.
- Iaşii în carnaval, de Vasile Alecsandri, Andi Andrieş. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Național Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 1 decembrie 1989.
- Don Juan, de Jean-Baptiste Poquelin Molière. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Fani Tardini’, Galaţi, 20 aprilie 1989.
- Turandot, de Carlo Gozzi. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Fani Tardini’, Galaţi, 23 octombrie 1988.
- Mobilă şi durere, de Teodor Mazilu. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Fani Tardini’, Galaţi, 20 decembrie 1987.
- Noaptea încurcăturilor, Oliver Goldsmith. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Dramatic ‘Fani Tardini’, Galaţi, 30 septembrie 1987.
- Ex, de Aldo Nicolaj. În regia lui Carmen Veștemeanu. Teatrul Dramatic ‘Fani Tardini’, Galaţi, 14 iunie 1987.
- A groise libe (Și totuşi o mare iubire), de Bebe Bercovici. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti, 5 mai 1987.
- Plouă la sovata, de Mircea Radu Iacoban. În regia lui Dan Alecsandrescu. Teatrul ‘Regina Maria’, Trupa ‘Iosif Vulcan’, Oradea, 7 octombrie 1986.
- Calandria, de Bernando Dovizi da Bibbiena. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul de stat, Arad, 16 septembrie 1986.
- Capcană pentru un om singur, de Robert Thomas. În regia lui Savin Sergiu. Teatrul ‘Regina Maria’, Trupa ‘Iosif Vulcan’, Oradea, 21 iunie 1985.
- Erediti helyszin (Un loc original), de István Csurka. În regia lui Vilmos Varga. Teatrul Szigligeti, Oradea, 10 mai 1985.
- Examen de bacalaureat, de Dumitru Solomon. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Regina Maria’, Trupa ‘Iosif Vulcan’, Oradea, 26 februarie 1985.
- Apa; Porțile, de Dumitru Solomon. În regia lui Victor Ioan Frunză. Teatrul ‘Regina Maria’, Trupa ‘Iosif Vulcan’, Oradea, 5 decembrie 1984.
Filmografie:
Legături bolnăvicioase, după un romanul Ceciliei Ștefănescu, scenariu de Cecilia Ștefănescu, Răzvan Rădulescu. În regia lui Tudor Giurgiu. Libra Film, 2006. IMDb
Interviuri:
Andronescu Monica, Adriana Grand: Niciodată n-am crezut că poți să-l minți pe om cu o bucată de carton, în Yorick, nr. 286, 27 noiembrie 2015. (link)
Modola Doina, Adriana Grand: „Și teatrul absurdului și teatrul metaforic trebuie abordate realist”, în Teatrul Azi, nr. 11-12, 2005, pag. 63-67. (link)
Buricea-Mlinarcic C.C., Adriana Grand: „Stilul este o înșiruire de obsesii”, în Teatrul Azi, nr. 5-6, 1992, pag. 9-11. (link)
Link-uri către materiale audiovizuale disponibile online (fragmente de spectacol, interviuri etc.)
Cronici care tratează opera personalității:
- Morariu Mircea, „America, între boală, moarte și îngeri”, Adevărul, 31 ianuarie 2018. link
- Cristea Grigorescu Oana, „Profeții mântuirii fără Judecată”, Observator cultural, Nr. 909, 9 ianuarie 2018. link
- Andronescu Monica, „Mozart și Salieri sau cum își împarte Dumnezeu harul”, Yorick, 20 septembrie 2016. link
- Monica Andronescu, „Furtuna – Sau totul e posibil”, Yorick, nr. 52, 22 noiembrie 2010 https://yorick.ro/furtuna-sau-totul-e-posibil/
- Adrian Mihalache, „Dacă dragoste nu e…: „Purificare” de Sarah Kane, Teatrul Naţional, Cluj”, Teatrul azi, nr. 12, 2006, pp 119-121
- Elisabeta Pop, „Shakespeare în musical: „Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare, Teatrul de Stat – trupa „Iosif Vulcan”, Oradea”, Teatrul azi, nr. 3-4, 2006, pp 120-122
- Cristina Modreanu, „Furnicar urban”, Teatrul azi, nr. 1-2, 2004, pp 100-101
- Alice Georgescu, „Prețul succesului”, Teatrul azi, nr. 8-9-10, 1994, pp 14-16
- Marian Popescu, „Un avertisment”, Teatrul azi, nr. 8-9-10, 1993, pp 33-34
- Cristina Dumitrescu, „Patetismul ne-ornamental: „Persecutarea şi asasinarea lui Jean-Paul Marat reprezentată de grupul teatral al ospiciului din Charenton sub conducerea domnului de Sade” de Peter Weiss, Teatrul Naţional din Cluj” Teatrul azi, nr. 12, 1991, pp 14-16
Din viața insectelor – Teatrul Azi
Descarcă PDFGhetou – Teatrul Azi
Descarcă PDFPurificare – Teatrul Azi
Descarcă PDFSatyricon – Teatrul Azi
Descarcă PDFDAN PREDESCU
Descarcă PDFGABRIELA HUREZEAN (24.05.2013)
Descarcă PDFMARIA SÂRBU – Jurnalul.ro (24.04.2013)
Descarcă PDFMONICA ANDRONESCU (13.05.2013)
Descarcă PDFProlog (22.03.2012)
Descarcă PDFRĂZVANA NIȚĂ – Port.ro (09.05.2013)
Descarcă PDFSILVIA I. CAZACU – Agenda liternet.ro (05.2013)
Descarcă PDF