Stief, Magda
18 august 1943, Cluj-Napoca
actriță
În 1996 Maria Magdalena Stief-Mugur s-a întors pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj ca o mare actriță germană, la mai bine de 40 de ani de la debut. După un sfert de secol, pentru prima dată în limba maternă, a jucat rolul Femeii din Scaunele lui Eugen Ionesco, rol interpretat anterior în limba germană la „Theater 44” din München.
Magda Stief: În teatru mă simt acasă, indiferent unde aş fi. Dacă actorii şi regizorul sunt buni, pentru un actor cred că e egal unde joacă şi unde este acasă. Peste tot este acasă.[1]
Actriță trilingvă locuiește acum la München. S-a născut în 1943, copil unic al unor părinți de origine modestă, și-a trăit copilăria într-o sărăcie lucie la Cluj Napoca. Tatăl său, funcționar poștal, pasionat de spectacolele de operetă, și-a dorit ca fiica lui să îmbrățișeze cariera artistică. Magda Stief și-a luat licența în 1965 la Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” de la Târgu Mureș și, la invitația directorului de atunci, Senkálszky Endre, a semnat un contract de muncă cu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca. În 1971 a părăsit țara. Între 1973 și 1977 este actriță la Stadttheater Konstanz, apoi, timp de un an în Elveția, joacă la Stadttheater din Basel. Între 1978 și 1981 joacă din nou în Germania, în cadrul Bochum Stadtheater. În 1982, la München, este membru fondator al Ansamblului „Vlad Mugur”. Din acel moment va fi actriță liber profesionistă și, în același timp, va fi realizator și crainic al emisiunii în limba maghiară de la Radio Europa Liberă. Între 2001 și 2008 predă arta actorului ca profesor cu normă întreagă în cadrul Academiei de Actorie și Regie Athanor (Athanor Akademie für Darstellende Kunst) din Burghausen. Joacă în teatrele din Landshut și München din Germania și din nou la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca a cărui „membru onorific pe viață” devine în 2007.
La Institutul de Teatru de la Târgu Mureș a studiat la clasa condusă de Kovács György, la care au predat și Lohinszky Loránd, Tarr László, Harag György și Tompa Miklós. De la ei a învățat respectul pentru scenă și smerenia față de meserie. Totuși, cel mai important maestru al ei, care i-a determinat modalitatea de abordare scenică și întreaga carieră, este Vlad Mugur.
Din 1965, proaspăta absolventă de actorie Magda Stief, a primit la Teatrul Maghiar de Stat doar roluri mărunte, timp în care în cadrul Operei Maghiare a jucat în My Fair Lady. Din fericire, exact în acea perioadă, regizorul Vlad Mugur, se pregătea pentru regizarea primului spectacol în limba maghiară și căuta o actriță pentru rolul Irinei din Trei Surori. Magda Stief s-a aliniat imediat la tipul de teatralitate al regizorului român, care nu i-a fost familiar până atunci și, potrivit cronicarilor, a realizat cea mai bună performanță din spectacolul cehovian. Mai mult, directorul Teatrului Național din Cluj a rugat-o pe tânăra actriță să preia rolul Helenei din celebra montare hippie cu Un vis din noaptea miezului de vară a lui Mugur. Pentru aceste două roluri Magda Știef a primit în 1970 premiul național pentru cea mai bună actriță.[2]
„Diversitatea aptitudinilor, bogăţia resurselor, temperamentul scenic exploziv au adus-o şi pe scenele altor teatre din acelaşi oraş. Palmaresul rolurilor ei e înca destul de restrîns, dar niciunul dintre ele nu se aseamăn cu celelalte, şi problemele care i se pun sînt de fiecare dat noi. Printre acestea: un personaj tînăr de comedie lirică modernă, Ea (Nu sînt turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu); un complex exerciţiu de compoziţie, Silvia (Dactilografii de Schisgall); un rol cântat, pe scena Operei maghiare, Elisa, în musical-ul My Fair Lady, dupa Pygmalion de Shaw; altul, de intensă vibraţie tragică, Irina din Trei surori de Cehov; în sfîrşit, primul rol în limba română, Helena (asimilat în două săptămîni de repetiţii), rostit şi „mişcat” pe muzică de jazz, în Un vis din noaptea miezului de vară de Shakespeare.”[3]
În 1971 emigrează împreună cu Vlad Mugur. În 1973, ca angajată a Konstanz Stadttheater, reia, în regia partenerului ei, de data aceasta în limba germană, rolul Irinei (Trei Surori de A.P.Cehov), apoi construiește rolul Elizei (Pygmalion de G. B. Shaw), și al Agafiei în Căsătoria de Gogol, o face pe Toinette (Bolnavul închipuit de Moliére) și Soţia în Casa de pe graniţă, textul lui Mrozek montat în premieră, în prezența autorului. Au urmat Marchiza (A doua surpriză a dragostei de Marivaux) și Şen De/Şui Ta (Omul cel bun din Seciuan de Brecht). În regia lui Wilhelm List-Diehl interpretează roluri feminine clasice din dramaturgia germană: Stella (Goethe), Marie (Woyzeck de Büchner). În cadrul contractului elvețian o joacă pe Ruth din Trilogia revederii a lui Botho Strauss, spectacol regizat de Werner Düggelin. Ca actriță la Bochumer Schauspielhaus cea mai mare realizare a ei este Die Frau din Wunschkonzert, monodrama lui Franz Xaver Kroetz. Cel mai mult a jucat, desigur, în producțiile regizate de Vlad Mugur și a făcut adesea turnee cu monodrame ca Mama Hexe a lui Dario Fo, pe care în 1998 o joacă și la Budapesta, în limba maghiară. În interpretarea ei, destinul mamei hippioate rămasă singură ne apare jalnic de amuzant și sfâșietor de ironic.
Ca urmare a succesului piesei Zimmerschlacht a lui Martin Walzer, o piesă în două personaje jucată la „Theater im Westend” (scenografia este semnată de Helmut Stürmer și partenerul lui Stief este Emmerich Schäffer), începând cu anul 1982 Ansamblul „Vlad Mugur” primește finanțare de la stat, bani care sunt folosiți pentru a recruta actori foarte buni pentru spectacolele din cadrul teatrului lor din Schwabing, München.
La montarea în Germania a textului lui Arnold Wesker Annie Wobbler, text ce are cinci personaje feminine diferite, Magda Stief joacă spectacolul în fiecare zi (de două ori în weekend), o vară întreagă la Torturmtheater în Sommerhausen. „întotdeauna, tot ce am făcut am făcut pentru teatru. Teatrul a fost adevăratul meu partener de viață!” [4] După 1989 se întoarce în România. După 25 de ani poate fi din nou văzută pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj Napoca în spectacolul Scaunele de Eugen Ionesco, alături de Bíró József, spectacol cu care are succes și la Festivalul de la Sitges. În viziunea regizorală a lui Vlad Mugur, Bătrâna a Magdei Stief e un soi de Eva absurdă: în același timp „simbol” și femeie adevărată, care pe lângă frică și confuzie este – mai presus de toate – condusă de o dragoste evidentă. În octombrie 2000 o joacă pe Doamna Frola în Aşa este (dacă vi se pare) de Pirandello, spectacol care reprezintă și ultima montare a lui Vlad Mugur la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca. Este nominalizată la premiile UNITER 2001 la categoria Cea mai bună actriță pentru personajul ambivalent, parabolic, cu funcție de „teatru oglindă”, pe care l-a interpretat și în limba română în 1999, în aceeași regie, la Teatrul Național din Craiova. Multă vreme după aceea a jucat-o pe Doamna Frola în ambele limbi, în cele două orașe nu foarte apropiate unul de celălalt.
Anterior, pe 27 mai 1998 a avut loc premiera spectacolului Livada de vișini de Cehov, premiat de UNITER la categoria Cel mai bun spectacol, care, din mai multe puncte de vedere, rămâne un spectacol inegalabil. Premiera noii adaptări în limba maghiară a unui text cehovian în regia lui Vlad Mugur a avut loc la aproape 28 de ani de la prima montare a regizorului român, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, respectiv Trei Surori, spectacol în timpul montării căruia el și actuala lui soție s-au îndrăgostit unul de celălalt. Decorurile pentru ambele spectacole au beneficiat de o viziune asemănătoare a celui care, la vremea respectivă, avea 28 de ani, terminase studiile de abia trei ani de zile, dar avea să-i devină prieten și colaborator permanent, Helmut Stürmer. În 1970, la Trei Surori au lucrat pentru prima dată împreună. Legătura strânsă dintre cele două spectacole este evidentă. Similar cu spectacolul Trei Surori, şi Livada cu vişini a fost reprezentarea unui „ritual mugurian”, în interpretarea căreia domina contrapunctul.[5] Printre altele, regia lui Vlad Mugur se concentrează pe mecanicizarea naturii umane ca urmare a confuziei existențiale, apropiindu-l de universul lui Ionesco. „Irina” din 11 noiembrie 1970, după douăzeci şi opt de ani a devenit „Liubov Andreevna” şi în rolul Ranevskaei, Magda Stief portretizează dificultățile emoționale și comportamentale ale artiștilor emigranți care se întorc temporar acasă, creându-și o aparență egoistă, trăită ca realitate. Liubov Andreevna are în ființa ei ceva asemănător unei mașinării. De îndată ce ajunge în vechea ei casă, îmbătată de fericire, identifică „camera copiilor” cu o păpușă vorbitoare. Sigur, problema nu este că, nu-i recunoştea pe cei din casă ba că, ea însăşi nu este conştientă, când este sinceră şi când joacă tocmai un rol însuşit cu forţa sau că, este incapabilă, ca orice divă demnă de milă, să îmbătrânească, fără să nu încercă să mai cucerească orice mascul din jur, chiar dacă respectivul este alesul fiicei ei sau a fiicei adoptive. Adevărata ei nenorocire este că în timp ce face echilibristică între destinul ei real, respectiv cel creat artificial şi conştiinţa rolului pe care şi-l însuşise, personalitatea ei se destrămă cu adevărat, din care cauză ea se transformă, indiferent de rezultatul licitaţiei, într-un „clovn mecanic”, fără suflet. Când, în cele din urmă, îți pierde pentru totdeauna iluziile, ajunge să fie un ciudat câine vagabond. Se instalează o confuzie totală de identitate și conștiință. Iar când bucuria de moment oferită de soluția dată de soartă, căci acum întoarcerea definitivă la Paris e singura cale, trece, personajul interpretat de Magda Stief devine aproape una cu casa condamnată. Cu peretele care se prăbușește, a cărui tencuială transformă personajul într-un clovn bătrân cu fața făinoasă, nedându-le altă posibilitate celorlalți decât să-l apuce cu forța și să-l scoată afară ca pe un zombi neajutorat, cu picioarele înainte.
Fiecare rol este început de la zero, de la nimic. Trebuie să iei şi de acolo, şi de colo. Să fii atent. […] Trebuie să fii foarte flexibil. […] Altfel nu merge. În construirea rolului trebuie să uiţi totul şi să fii deschis la cele ce ţi se spun aici şi acum. Dacă ai un regizor bun, atunci ai încredere totală în el, dar mai poţi adăuga şi tu.[6]
La șase ani de la moartea lui Vlad Mugur, Magda Stief-Mugur joacă în Germania, la Landshut Kleines Theater, rolul lui Winnie din textul lui Beckett O, ce zile frumoase!, spectacol ce a putut fi vizionat și în România.
„O instalaţie superbă, funcţională, poetică, suprarealistă a lui Helmuth Sturmer. În mijloc, Winnie. O vedem. Pînă la brîu, cu ochii mari, rotunzi, privind nostim, cu obrajii fardaţi puternic cu roşu, ca la circ, ca la bîlci, ca atunci cînd vrei să mai atragi atenţia asupra ta. […] În partea a doua, doar capul rămîne să spună povestea. Pămîntul o trage, o aspiră. Trecut-prezent, prezent-trecut. O atitudine clovnească asupra propriei confesiuni. Nimic patetic, nimic melodramatic. O adevărată performanţă, de la idee, la jocul Magdei Stief. O mască. Cîntă, rîde, se rujează, vorbeşte, vorbeşte. O Winnie care îşi asumă tot ce se vede şi tot ce nu se vede. Tot ce se spune şi ceea ce nu se spune. Fiecare gest, fiecare privire, ochii, nasul, gura, pălăria, fiecare element al acestui desen spune aceeaşi poveste şi, în acelaşi timp, şopteşte o alta …”[7]
Magda Stief a lucrat alături de David Esrig în cadrul Academiei Athanor, condusă de acesta, unde a predat și după moartea soțului ei. S-a pensionat în 2008 și s-a remutat la München pentru că oricât de mult ar îndrăgi predatul, munca la scenă o împlinește mai tare. Astfel, se întoarce mai des la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca care îi oferă, în 2008, în cadrul Festivalului Interferențe, titlul de „membru onorific pe viață”. În 2015, Tompa Gábor, care conduce de peste treizeci de ani cel mai vechi teatru de limbă maghiară din România, o solicită pentru Vizita bătrânei doamne a lui Dürrenmatt. Maria Sârbu l-a și întrebat pe Tompa Gabor: Ce vă leagă de această minunată actriţă?
În primul rând minunatele spectacole pe care maestrul Vlad Mugur le-a realizat la Cluj şi în care, revenită după mai mult de două decenii pe scena unde şi-a început cariera artistică, Magda Stief a interpretat roluri de excepţie în „Scaunele”, „Livada de vişini”, „Aşa este (dacă vi se pare)”… Am lucrat împreuna şi la un spectacol după piesa „Angajare de clovn” de Matei Vişniec pe care am pus-o în scenă la Viena, în 1997. Ea nu este doar o colaboratoare şi o susţinătoare de suflet a trupei Teatrului Maghiar, ci şi membră onorifică pe viaţă a acesteia.[8]
Stief Magda vorbește despre rolul principal din Vizita bătrânei doamne:
„A trebuit să înțeleg că acest rol nu se potrivește nicăieri. Cu asta îmi bat capul, cum poate fi jucată această femeie monstruoasă care se întoarce în satul natal să se răzbune. Are și o latură umană, eu pe asta o caut. Pe mine mă leagă amintiri minunate de teatrul clujean, am jucat roluri fantastice, simt că sunt iubită aici. Și acum, eu sunt cea care vin în vizită de la München” [9]
În revista Pagini Critice de la Budapesta apare următorul comentariu cu referire la acest personaj:
„Magda Stief interpretează un om-mașină cu aerul unei regine în rolul lui Claire Zachanassian. Nu are nicio singură trăsătură umană, mișcările și vorbirea îi sunt și ele mecanicizate – poate tocmai asta o ajută să domine perfect această lume dezumanizată. Magda Stief împlinește conceptul regizoral printr-o prezență scenică extrem de puternică, cu o tehnică actoricească perfect șlefuită și o cultură a mișcării care este demnă de actorii tineri.”[10], iar în Teatrul azi:
„Magda Stief seamănă puţin cu Eugen Ionescu. E ceva de clovn simpatic şi tragic în ea. Şi chiar fizic seamănă.”[11] Radu Penciulescu a spus despre ea: „parcă avea un corp de gumă. O flexibilitate la toate nivelurile…”[12]
Magda Stief e un clovn în cel mai artistic sens cu putință. Este o actriță totală. Pentru că în limba maghiară cuvântul „színésznő” (actriță) poate fi interpretat și ca un cuvânt complex, cu fiecare particulă luată separat și care caracterizează pe deplinul tipul de actorie practica de Magda Stief: „szin” (culoare – scenă) – „ész” (sens, minte și conștiință) – „nő” (o doamnă – feminină)x
Darvay Nagy Adrienne
Iulie 2023
Identificator obiect digital: https://doi.org/10.47383/DMTR.04.33
Note:
[1] Oana Cristea Grigorescu, „În teatru mă simt acasă indiferent unde aș fi”- interviu cu Magda Stief, Ziarul de duminică, februarie 2008 https://atelier.liternet.ro/articol/5502/Oana-Cristea-Grigorescu-Magda-Stief/In-teatru-ma-simt-acasa-indiferent-unde-as-fi.html
[2] Revista Teatrul, nr. 12, decembrie 1970, proces verbal pe pagina a doua: „Astăzi,18 decembrie 1970, ora 12, s-a întrunit, la sediul revistei „Teatrul”, juriul de acordare a premiilor anunţate în nr. 11 din noiembrie a c. (…) PREMIU PENTRU ROLURI FEMININE:… Magda Stief, pentru rolurile din Trei surori de A. P. Cehov (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj) şi Un vis din noaptea miezului de vara de W. Shakespeare (Teatrul Naţionali din Cluj)”. Documentul este semnat de Radu Popescu, Aurel Baranga, Eugen Barbu, Margareta Bărbuță, Laurențiu Fulga, Mihnea Gheorghiu, George Ivașcu, Valeriu Râpeanu.
[3] Revista Teatrul, Nr.12. Anul XV. decembrie.1970, pagina 6.
[4] Darvay Nagy Adrienne: „Stief Magda”, Komp-Press Kiadó, Cluj Napoca, 2010.
[5] Darvay Nagy Adrienne: „Tükör által – Mugurosan”, Criticai Lapok, 2001/2.
[6] Magda Stief‑Mugur: „Noi, actorii, suntem atenţi la toate câte sunt în jurul nostru. Furăm câte ceva, de la câte cineva…” (a consemnat Eugenia Sarvari), Teatrul Azi, 4-5-6/ 2015.
[7] Marina Constantinescu: „Şoaptele măştilor” în Romania Literară, nr. 51-52, 2006: http://arhiva.romanialiterara.com/index.pl/oaptele_mtilor
[8] Maria Sârbu: Gábor Tompa, un sfert de veac la conducerea unui teatru – https://fnt.ro/2015/gabor-tompa-un-sfert-de-veac-la-conducerea-unui-teatru/
[9] https://szinhaz.hu/2014/12/19/_erzem_hogy_szeretnek_itt_stief_magda_ujra_kolozsvaron_jatszik „Rá kellett jönnöm, hogy ez a szerep nem fejlődik sehová. Ezért töröm a fejem, hogyan lehet ezt a szörnyeteg nőt, aki visszatér szülőfalujába bosszút állni, eljátszani. Vannak emberi oldalai is, ezeket keresem. Nekem gyönyörű élményeim fűződnek a kolozsvári színházhoz, csodálatos szerepeket játszottam, érzem, hogy szeretnek itt. És most én vagyok az, aki Münchenből idelátogat…”
[10] Urbán Balázs: „A mi kis világunk”, Criticai Lapok, 2015/07-08: „Stief Magda egy királynői tartású gépembert játszik Claire Zachanassianként. Egyetlen emberi vonása nincs, mozgása, beszéde is gépies – talán éppen ez segíti ahhoz, hogy tökéletesen uralja az elembertelenedett világot. Stief Magda rendkívül erős színpadi jelenléttel, ugyanakkor tökéletesre csiszolt színészi technikával, ifjú színészeknek is becsületére váló mozgáskultúrával valósítja meg a koncepciót.”
[11] Vlad Zografi despre Magda Stief în „Subiectul: EUGEN IONESCU – o nouă traducere” – dialog între Marina Constantinescu, Vlad Zografi și Vlad Russo în revista Teatrul Azi, nr. 3 din 2004, pagina 4.
[12] Citat de Eugenia Sarvari: INTERVIU Magda Stief, Teatrul Azi, 2015/4-5-6/
Roluri în România
Claire Zachanassian în Az öreg hölgy látogatása [Vizita bătrânei doamne], de Friedrich Dürrenmatt, în regia lui Gábor Tompa. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 07.01.2015
Lane în Tiszta ház, [Casa curată], de Sarah Ruhl, în regia lui Attila Keresztes. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 14.03.2009
Doamna Frola în Így van (ha így tetszik), [Aşa este (dacă vi se pare)], de Luigi Pirandello, în regia lui Vlad Mugur. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 28.10.2000
Doamna Frola în Így van (ha így tetszik), [Aşa este (dacă vi se pare)], de Luigi Pirandello, în regia lui Vlad Mugur. Teatrul Naţtional Craiova, 16.10.1999
Ranevskaia în Cseresznyéskert [Livada de vişini] de Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Árpád Tóth. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 27.05.1998
Bătrâna în Székek [Scaunele], de Eugene Ionesco, în regia lui Vlad Mugur. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 02.10.1996
Irina în Három nővér, [Trei surori], de Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Vlad Mugur. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 11.11.1970
Gwendolin în Hazudj igazat (Bunbury), [ Minte adevârul], de Oscar Wilde, în regia lui Béla Horváth. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 22.05.1970
Fetiţa în Szomorú angyalok, [Aceşti îngeri trişti], de Dumitru Radu Popescu, în regia lui János Taub. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 28.01.1970
Mopsa în Téli rege, [Poveste de iarnă], de William Shakespeare, în regia lui Tamás Major. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 12.12.1969
Femeia în Nem vagyok az Ejffel torony, [Nu sunt turnul Eiffel], de Ecaterina Oproiu, în regia lui Péter Bereczky. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 03.10.1969
Eliza Doolittle în My Fair Lady, de Frederick Loewe, în regia lui Béla Horváth. Opera Maghiară Cluj, 10.07.1969
Manci în Tündérlaki lányok, [Fetele di casa zînelor], de Jenő Heltai, în regia lui Béla Horváth. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 06.06.1969
Anişoara în Megbocsátás, [Iertarea], de Peter Bereczky, în regia lui Árpád Páll. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 06.01.1969
Distribuţie în Az életfához kötve, [Legat de copacul vieţii], de Pal Soni, în regia lui Éva Balogh. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 25.11.1968
Sylvia în Három egyfelvonásos: A kilátó, A gépírók, Strip-Tease, [Trei piese într-in act: : Belvedere: Dactlilografii: Strip-Tease], de Aldo Nicolaj, în regia lui Ottó Rappaport. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 30.09.1968
Carol Melkett în Játék a sötétben, [Joc în întuneric], de Peter Shaffer, în regia lui Imre Szász. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 02.02.1968
Zeiţă în Prométheusz, [Prometeu], de Victor Eftimiu, în regia lui Péter Bereczky. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 10.01.1968
Gizus în Kakuk Marci, de Jozsef Jeno Tersanszky, în regia lui Bela Horvath. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 17.04.1967
Distribuţie în Arany János emlékműsor, [Program comemorativ Arany János], de János Arany, în regia lui Júlia Bereczky, Gerő László. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 01.03.1967
Cor în Trójai nők, [Troienele], de Euripide, Jean-Paul Sartre, în regia lui Jozsef Szabo. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 27.01.1967
Emer în Sárga Liliom, [Crinul Galben], de Lajos Biró, în regia lui Péter Bereczky. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 28.10.1966
Marion în Ádám elkárhozása, [Damnaţiunea lui Adam], de Tamás Deák, în regia lui Béla Horváth. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 01.10.1966
Ana în Biedermann és a gyújtogatók, [Biedermann şi incendiatorii], de Max Frisch, în regia lui József Szabó. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 20.05.1966
Ly în Éjjeli vendég, [Omul de la miezul nopţii], de Virgil Nistor, în regia lui Pál Bodor. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 20.04.1966
Geta în Jámborlelkű Szent Flórián, [Sfîntul mitică blajinul], de Aurel Baranga, în regia lui János Taub. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 26.01.1966
Antoinette în A bolond leány, [Fata nebună], de Achard Marcel, în regia lui Zsuzsa Pongrácz. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 16.12.1965
Zsuzsa în Most majd elvállik, [Acum se va decide], de Józsi Jenő Tersanszky, în regia lui Géza Imrédi. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 02.10.1965
Sonia în Az utolsók, [Cei din urmă][, de Gorkij Maxim, în regia lui Levente Kovács, László Tarr. A.T.F. Târgu-Mureş, 15.04.1965
Fata în Az ember tragédiája, [Tragedia Omului] de Imre Madách, în regia lui Ottó Rappaport. Teatrul Maghiar de Stat- Cluj-Napoca, 26.11.1965
Zilia Duca în Néma levente, [Cavalerul Mut], de Jenő Heltai, în regia lui Károly Sinka. Teatrul Maghiar ‘Csiky Gergely’ – Timişoara, 05.03.1965
Doctoriţă în Kerge birka, [Mielul Turbat], de Aurel Baranga, în regia lui László Tarr, Miklós Tompa. A.T.F. Târgu-Mureş, 04.03.1965
Doica Julietei în Rómeó és Júlia, [Romeo şi Julieta][, de William Shakespeare, în regia lui István Farkas, Miklós Tompa. A.T.F. Târgu-Mureş, 26.12.1964
Tituba în A salemi boszorkányok, [Vrâjitoarele din Salem], Arthur Miller, în regia lui László Tarr, Miklós Tompa. A.T.F. Târgu-Mureş, 12.11.1964
Doica Julietei în Rómeó és Júlia, [Romeo şi Julieta], de William Shakespeare, în regia lui István Farkas, Miklós Tompa. A.T.F. Târgu-Mureş, 21.03.1964
Anişoara în Leányok, [Fiicele], de Drăguşanu Sidonia, în regia lui Géza Gergely. A.T.F. Târgu-Mureş, 21.12.1963
Anişoara în Leányok, [Fiicele], de Drăguşanu Sidonia, în regia lui Géza Gergely. A.T.F. Târgu-Mureş, 10.04.1963.
Roluri în străinătate:
Lin în Muttersprache Mameloschn (Limba maternă Mameloschn), de Salzmann Sasha Marianna, în regia lui Eisa Jacoub, Team Theater Munchen, 2022.
Winnie în Glückliche Tage, de Beckett Samuel, în regia lui Grunert Sven. Kleines Theater – Landshut, 2001-08.
Mama Hexe în Csak asszonyok, [Numai femei], de Fo Dario, în regia lui Vlad Mugur. Teatrul Bárka, Budapest, 1998.
Niccolo în Engagement für einen Clown, de Matei Visniec, în regia lui Gábor Tompa. Auersperg 15 –
Theater, Wien, 1997
Annie Wobbler în Annie Wobbler, de Wesker Arnold, în regia lui Vlad Mugur. Ensemble „Vlad Mugur” – München, 1982-89
Bunica în Ensemble Visul american, de Albee Edward în regia lui Vlad Mugur. „Vlad Mugur” – München
Bătrâna în Székek, [Scaunele], de Ionesco, în regia lui Vlad Mugur.Theater 44 – München, 1982
Gertrude în Zimmerschlacht, de Walser Martin, în regia lui Vlad Mugur. Ensemble „Vlad Mugur” – München, 1982
Mama Hexe/ O femeie singură în Kinder, Kuche, Kiche de Fo Dario, în regia lui Vlad Mugur, Wurttembergishe Landesbuhne Esslingen, 1981-89
Femeia în Wunschkonzert (Dorință Vocale), de Franz Xaver Kroetz în regia lui Andre Klaus. Bochumer
Schauspielhaus, 1978-81
Ruth în Trilogia reuniunii, de Strauss Botho, în regia lui Duggelin Werner. Stadttheater Basel, 1977-78
Josefa în Fata nebună, de Achard Marcel, în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz, 1973-77
Sen Té/ Sui Tá în Omul cel bun din Seciuan, de Brecht Bertold, în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz, 1973-77
Lucietta în Krach in Chioggia, de Goldoni Carlo, în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz, 1973-77
Irina în Drei Schwester (Trei surori), de Anton Cechov, în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz, 1973-77
Doamna Marquise în A doua surpriză a iubirii, de Marivaux, în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz, 1973-77
Soţia în Casa de pe graniţă, de Mrozek Slawomir, în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz, 1973-77
Marie în Woyzeck, de Buchner Georg, în regia lui List-Diehl Wilhelm. Stadttheater Konstanz
Stella în Stella, de Goethe, în regia lui List-Diehl Wilhelm. Stadttheater Konstanz
Toinette în Bulnavul imaginar, de Moliére, în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz, 1973-77
Agafja în Căsătorie, de Gogol, în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz, 1973-77
Distribuţie în Die Herzschritt-Macherin, de Kemnizer Rolf, în regia lui Myrzak Oleg. Kleines Theater – Landshut.
Eliza în Pygmalion, de Shaw G.B., în regia lui Vlad Mugur. Stadttheater Konstanz
Regie de teatru: –
Critică de teatru: –
Se vor lista, pe categorii, cărți, cronici, alte materiale de presă scrisă (interviuri, reportaje, comentarii etc.) sau audiovizuală (emisiuni realizate, interviuri etc..)
Roluri în film:
Actor în Aktenzeichen XY… ungelöst! Sezonul I, ep. 325, în regia lui Zimmermann Eduard. Österreichischer Rundfunk (ORF), 28. aprilie 2000.
Actor în Szindbád, [Szindbád] în regia lui Huszárik Zoltán. Mafilm, 25. noiembrie 1971.
Cărți dedicate personalității
Stief Magda (Carte de discuţii) de Darvay Nagy Adrienne, Editura Komp-Press, Korunk, Cluj-Napoca, 2010.
Magda Stief în coperta cartelui „Stief Magda (Carte de discuţii)„ de Darvay Nagy Adrienne, Editura Komp-Press, Korunk, Cluj-Napoca, 2010. Design de copertă: Bugja Zoltán. @BiróIstván
Interviu
„În teatru mă simt acasă, indiferent unde aş fi” – Oana Cristea Grigorescu, un interviu cu Magda Stief –
https://maszol.ro/kultura/41213-stief-magda-meg-nagyon-sok-tervem-van